|
|
 |
| Irina IACOVESCU, iunie 2007, Tomis |
 Murakami intoarce ceasul si iti asterne in fata ochilor peisaje uitate, emotii suprimate, un anumit fel de a fi viu care trece dincolo de granitele geografice si/sau emotionale. Istorisirile lui sint niste calatorii-in-sine, de care nu te poti desprinde, pina nu le patrunzi misterul. |
|
| Luana MURESAN, iulie 2007, in Unica |
| Scriitor japonez din ce in ce mai apreciat, Murakami te va fascina si mai mult decit atit. Te va lua cu el in lumea lui de cuvinte, stari si povesti cu arome fantastice. Mari, o studenta inteligenta, Eri Asai, o frumoasa cazuta intr-un somn nesfirsit, un love-ho, adica un hotel de toleranta, un baiat cu un trombon si o sala sordida de repetitii, scene disparate dintr-un film pierdut in noapte. Ochiul limpede al diminetii aduce lumina peste scenariile frinte, le leaga, le provoaca. Totul pina cind se va auzi din nou, ca-n vis, muzica serii. |
|
| Razvan Mihai NASTASE, 5-11 iulie 2007, in Observator cultural |
| Romanul, desi foarte scurt, este farimitat in capitole care in loc de titluri infatiseaza cadranul unui ceas. La adapostul acestei conventii grafice Murakami poate sa se joace cu timpul dupa bunul plac, obtinind efecte de finete, de la dilatarea apoasa a cronologiei, pina la salturi spectaculoase inainte si inapoi prin biografiile personajelor. Realismul este remarcabil, cine a trait o noapte de la un cap la altul – from dusk' till dawn, vorba lui Rodriguez – stie ca noaptea timpul se scurge altfel, ca ritmul actiunilor difera de cel diurn, ca oamenii sint mai reflexivi si mai nostalgici. |
|
| Dan C. MIHAILESCU, in emisiunea „Omul care aduce cartea”, 4 septembrie 2007, la PRO TV |
| Nu exista un prozator, cel putin in Romania sau chiar in Europa, care sa faca din atitea nimicuri o chestie expresiva, care sa-ti dea un mister psihologic si un suspans de roman politist, de fapt. |
|
| , 28 august 2010, pe http://boomlit.com |
| In noapte este o lectura captivanta, usor de urmarit, pe care o poti da gata lejer intr-o zi. Murakami descrie Japonia secolului XXI, inca o data, axindu-se asupra a ceea ce se intimpla pe parcursul unei nopti. Cuvintele unuia dintre personaje, Kaoru, par sa rezume cum nu se poate mai bine actiunea intregii carti: «De cind pleaca ultimul tren si pina soseste primul, locul asta arata altfel decit la lumina zilei.» […]
Mai mult decit atit, cititorului ii este oferita ocazia de a afla unele dintre povestile cele mai intime ale personajelor, noaptea parind a fi favorabila confesiunilor inedite. Toate acestea se intimpla pe un fundal muzical variat caci playlisturile din locurile prin care personajele trec sint punctate cu rigurozitate, Go away little girl a lui Percy Faith si Sonnymoon for two al lui Sonny Rollins fiind doar doua dintre piesele ale caror titluri sint amintite in volum. Haruki Murakami reuseste sa creeze un univers in care se incadreaza, intr-un mod cit se poate de natural, atit un telefon de amenintare de la gangsterii chinezi, cit si reflectiile care persista in oglinda chiar dupa ce nu se mai afla nimeni in fata ei. |
|
| Elisabeta LASCONI, 27 iulie 2007, in Romania literara |
| In noapte are o formula narativa neasteptata: o relatare ce tinde la detasarea si obiectivitatea camerei de filmat, urmarind citeva personaje pe parcursul orelor noptii, inregistrind obiectele si fiintele din spatii inchise, miscarile personajelor si dialogurile, cu o grija evidenta de a le lasa intacta interioritatea. Cumva, mi-a amintit de o moda literara, le nouveau roman, reluata aproape ca o demonstratie, un experiment sau, pur si simplu, exercitiu epic. Si, totodata, m-a facut sa ma gindesc la Kobo Abe, la micile sale romane cvasiermetice. |
|
| Ana M. CALIN, 17-23 august 2007, in Sapte Seri |
| Daca v-ati mai ratacit prin cartile lui Murakami (senzatia de labirint pe axele spatiu si timp este uneori covirsitoare) stiti deja ca muzica (ma rog, si mincarea, dar asta e sigur povestea altcuiva) este unul dintre elementele care ajuta cititorul – poate doar ca firul Ariadnei – sa se mentina cit de cit cu mintea intreaga, in virtejul creat de toate intimplarile ciudate, dar atit de verosimile, pe care povesteste japonezul. |
|
| Manuela BOGHIAN, 10 decembrie 2009, www.townportal.ro/carti |
Oamenii din carte se afla sub fatalitatea unei societati decadente, unde rezista creindu-si propriul sistem moral, diferit de cel cu care sintem obisnuiti. Universul in care traiesc e plin de frustrari, superficialitate, abuzuri. Ei nu vorbesc mult, dar spun multe prin gesturi: dau din cap, privesc in gol, se uita la palme.
Murakami isi descrie personajele ca pe niste suspecti. Le priveste, le analizeaza infatisarea si-ti spune tot ce ai nevoie sa stii: ce fac, care e trecutul lor, atmosfera care ii inconjoara, cum se imbraca, cum isi misca degetele. Rolul de a intelege si judeca personajele iti revine exclusiv: tu esti cel care trebuie sa gaseasca implicatiile psihologice si daca poftesti, sa lansezi acuzatii sau sa gasesti explicatii pentru ceea ce ele fac. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Haruki Murakami
La capatul lumii si in tara aspra a minunilor
|
|
|
|
Ultimele aparitii
