Abia am cumparat cartea, dar cred ca fragmentul la care am deschis-o eu prima data e mai "Philiph Roth" decat cel ales de editura. Iata-l: unul dintre personaje ii ofera celuilalt solutia la nevoia de a chiuli de la slujbele religioase (altfel obligatorii) care se tineau la scoala fara a fi sanctionat: sa plateasca pe cineva sa mearga in locul sau. In dialogul care urmează sunt analizate avantajele si dezavantajele acestei solutii.
"- Si cat trebuie să plăteşti ?
 - Pentru un inlocuitor ? Doi dolari tura. Un fleac.
 - Patruzeci de slujbe inmultit cu doi inseamna optzeci de dolari. Nu-i chiar un fleac.
 - Uite ce e, imi spuse el. Imagineaza-ti ca pierzi cinsprezece minute pina cobori dealul din campus si te duci la biserica. Iar daca esti tu, tu cel autentic, nu te distrezi deloc cit stai acolo. Nu te distreaza absolut nimic. In schimb, iti pierzi o ora la slujba si fierbi de furie. Apoi mai pierzi cincisprezece minute fierband de furie in timp ce urci iar dealul, ca sa mergi acolo unde trebuie sa mergi dupa aceea. Asta inseamna nouazeci de minute. Nouazeci de minute ori patruzeci inseamna saizeci de ore de furie. Nici asta nu-i chiar un fleac.  "
    Si prin "P.R." eu inteleg modul in care textul reuseste sa redea luciditatea seaca cu care P:R. le vorbeste personajelor sale: simplu (aici sunt folosite, practic, doua propozitii) si cu concluzia - evidenta si pt. tine -  "alta cale nu exista" ( explicit formulata in  "Povestea lui Orisicine").
    Fragmentul (pag. 145) eu l-as numi "Perspective".