|
|
 |
| Marius CHIVU, septembrie 2009, in Dilemateca |
 Cea mai teribila imagine a vietii de dincolo de moarte, in romanul Indignare de Philip Roth: „Oare asta sa fie rostul eternitatii: sa-ti bati capul cu tot felul de fleacuri traite de-a lungul vietii? Cind eram in viata, nu stiam decit ceea ce era, iar dupa moarte ceea ce s-a dovedit a fi ceea ce a fost. Cum nu eram credincios, presupuneam ca in viata de dupa moarte nu exista ceas, trup, creier, suflet, dumnezeu – ca nu exista nimic care sa aiaba forma ori substanta, ci doar descompunere si atita tot. De unde sa stiu ca nu numai n-o sa am parte de lipsa amintirilor, ci si ca prezenta amintirilor o sa insemne totul? Nu memoria este cea care dispare aici, cu timpul”. |
|
| Cristina CHEVERESAN, nr. 26, iulie 2009, in Noua literatura |
| Spre bucuria fanilor care asteapta nerabdatori orice aparitie «marca» Philip Roth, Indignare este tradusa in romana la doar citeva luni de la publicarea in Statele Unite. In-dig-na-re: cuvint emblematic, raspicat articulat, ca o sentinta. Sentimentul guverneaza viata adolescentului Marcus Messner; acumularea de revolte si de fristrari ii pune capat. Noul roman nu ocoleste nici un subiect predilect al scriitorului, oferind un exemplu in plus de concizie, de elocventa, de stil specific. |
|
| adinab, 27 ianuarie 2010, adinab.wordpress.com |
Cartea ar fi putut sa fie un roman tipic de colegiu, despre un tocilar care-i dispretuieste pe colegii lui blonzi care viseaza doar la gloria sportiva, la cucerirea unei fete blonde si populare si la aventurile nocturne din timpul balului de absolvire. Poveste incheiata de obicei fie cu integrarea tocilarului in fratia cea mai glorioasa, in urma unor fapte de vitejie si de sfidare ale autoritatii care i-au asigurat cucerirea celei mai frumoase fete, umilirea inamicilor de clasa si admiratia colegilor de an.
Pentru baiatul din Indignare aceasta cale e inchisa: el traieste in anii ‘50, cand americanii se razboiau in Coreea si cand toti studentii-baieti erau recrutati in armata in momentul in care se inscriau la colegiu. La finalul studiilor (absolvite sau abandonate) baietii erau trimisi pe front, in cazul in care exista unul. Sfidarea autoritatilor devine riscanta, iar tinarul Marcus Messner descopera ca nu-i deloc o idee buna sa se imprieteneasca cu o fata neconventionala. |
|
| Florin IRIMIA, 26 septembrie-2 octo, in Suplimentul de cultura |
| Exista viata dupa moarte? Nu stim. Exista cu siguranta amagirea noastra c-ar putea fi. Iar inainte de a muri, in acele ultime clipe cind esti deja inconstient de la atita morfina ce ti-a fost bagata in vene, fara insa ca acest lucru sa-ti incapaciteze si procesele mentale, exista multa tristete, multe amintiri (“memoria ce mediteaza eoni in sir la ea insasi”), multa singuratate si nesiguranta. In schimb, nu exista revelatii, impacare cu sine si cu ceilalti, fericire, sentimentul acela ca totul va fi bine pentru eternitate. Cel putin asa se prezinta lucrurile in cazul lui Messner, cel putin asa vrea Roth sa scrie, iar ceea ce scrie e un roman cinic, dur, iconoclast, persiflant, bulversant, amar, o noua reconstituire a vechilor ani cincizeci, din perspectiva unui neiertator martor al vremurilor. |
|
| Alina PURCARU, 2 iunie 2009, in Cotidianul |
| Indignare e o carte a refuzurilor si a refuzatilor. O intreaga societate cu ticuri si precepte absurde se strecoara in putinele pagini ale acestui roman, intr-un rechizitoriu care victimelor nu le mai poate servi la nimic. Religia, indoctrinarea mai precis, cu discursuri cintate de la care toti incearca sa chiuleasca, sexualitatea normata si reprimata in conformitate cu regulile lui “cum se cuvine” si prostia care hraneste un razboi absurd cu carne de tun si frici innebunitoare, toate stirnesc indignare. Sa fii normal si sa treci drept oaia neagra, sa vrei lucruri firesti si sa dai socoteala mereu pentru ceea ce nu esti si nu vrei sa fii, sa incerci sa scapi si sa nu ai unde si sa ramii, dupa toate, la 20 de ani, doar pentru ca toate astea iti intoxica viata: din asta creste Indignarea lui Roth, o carte a rebelilor cuminti, dar niciodata cumintiti. |
|
| Marius CHIVU, 10 iunie 2009, in Adevarul literar&artistic |
Existenta este deopotriva hazard, fatalitate si incomprehensibil, spre indignarea eterna a ateului Marcus, tinarul de 19 ani care, vrind sa faca totul « cum se cuvine », ajunge sa-si povesteasca si sa-si retraiasca scurta lui viata din moarte, lumea de dincolo a carei Judecata de Apoi in absenta oricarui Dumnezeu, dar si a neantului descompunerii estetice, de fapt, teribilul (pentru ca frustrant si in deplina nesiguranta) proces de constiinta al trecutului etern rememorat. Dumnezeu este memoria propriului nostru trecut !
Existentialismul ateu, chestionarea moralitatii, obsesia mortii, sexualitatea scandaloasa conflictul patern, antievreitatea, umorul, toate se afla aici. Indignare este un roman 100% Philip Roth. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
F.M. Dostoievski, Philip Roth, Dan Lungu, Amos Oz
Pachet promotional Top 10 + (05-08)
|
|
|
|
Ultimele aparitii
-4083.jpg "F.M. Dostoievski, Philip Roth, Dan Lungu, Amos Oz")
