|
|
 |
| Matei CALINESCU, februarie 2008, in Dilemateca |
 De indata ce am avut in mina volumul Insemnari din subterana, m-am simtit ispitit sa recitesc, dupa multi ani, Eternul sot, promitindu-mi, bineinteles, si alte recitiri ale unor opere de tinerete sau de maturitate. Literar vorbind, Eternul sot mi s-a parut si prima oara (si mi se pare si acum) scrierea lui Dostoievski cea mai apropiata de perfectiune, excluzind poate Fratii Karamazov, constructie mult mai ampla si mai complexa, dar vadind aceeasi grija pentru arhitectura temporala a naratiunii, pentru inscrierea detaliului in ansamblu astfel incit necesitatea lui structurala sa devina evidenta si constringatoare la lectura – o lectura care nu-ti ingaduie sa sari nici un paragraf, nici un rind, nici un cuvint. Altfel spus, fiecare cuvint din text sfirseste prin a capata greutatea potentiala a unui cuvint-cheie. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
F.M. Dostoievski
Insemnari din subterana
|
|
|
|
Ultimele aparitii
