|
|
 |
| Irinel ANTONIU, octombrie 2007, in Arges |
 Ultima carte a lui Mihai Dinu Gheorghiu, Intelectualii in cimpul puterii. Morfologii si traiectorii sociale, nu-i va interesa doar pe sociologi, ci si pe cei care, poate mai putin savanti, se apleaca asupra istoriei literare. Raportarea scriitorilor, inainte si dupa momentul 1990, la autoritatile politice contribuie la explicarea sinuoaselor evolutii din literatura noastra postbelica. Pentru aceasta latura a lucrarii, merita in mod deosebit gratitudinea noastra. |
|
| Dan GULEA, octombrie 2007, in aLtitudini |
| Volumul lui Mihai Dinu Gheorghiu este o rara avis pe piata culturala romaneasca, pentru ca abordeaza teme aflate de regula in zona tabuizarii. |
|
| Paul CERNAT, nr. 5-11 iulie 2007, in Observator cultural |
| De o tehnicitate uneori arida, care il face accesibil, pe anumite portiuni, doar specialistilor, studiul are o bogatie problematica si o densitate deconcertanta, dizlocind multe prejudecati referitoare la functionarea reala a respectivelor sisteme. «Institutii totale», dar si bastarde», intermediare, «contrauniversitati» ale proletariatului create de puterea populara pentru a disloca universitatile «elitiste» si pentru a-si recruta cadrele politice active, scolile de partid se delegitimeaza treptat prin «academizarea» lor poststalinista si prin reconvertirea «cenzorilor» in «experti», respectivele institutii ajungind sa serveasca drept pepiniere pentru o parte din elitele manageriale de dupa 1989. |
|
| Alexander RUBEL, nr. 128, 28 aprilie-, Suplimentul de cultura |
| Dupa ce am parcurs cuprinsul acestei carti si am inceput sa o citesc, m-am gindit ca pentru mine cel mai mare interes il prezinta capitolele despre Universitatea de partid «Stefan Gheorghiu», precum si despre situatia intelectualilor romani dupa 1989. Fiind cetatean german, am putut urmari indeaproape procesul reunificarii si, in timpul studiilor mele de istorie, al lichidarii Republicii Democrate Germania, astfel incat nu ma asteptam sa aflu acum de la Mihai Dinu Gheorghiu prea multe lucruri noi. Se pare insa ca m-am inselat profund. Aceasta lucrare fundamentala in care este analizat sistemul de formare comunista a elitelor in Romania si in RDG, prezentindu-se totodata si aspecte legate de situatia altor state din blocul estic, precum si situatia Uniunii Sovietice, va avea cu siguranta si un succes international. |
|
| Iulia HUIU, iulie 2007, in Caietele Inmer |
| Bine documentata si organizata, cartea lui Mihai Dinu Gheorghiu contribuie atit la intelegerea mecanismelor institutionale folosite de regimul comunist pentru formarea aparatului si elitei de partid, cit si a modului in care au fost posibile si s-au manifestat diferitele forme de opozitie anticomunista. Autorul analizeaza aceste aspecte din perspectiva angrenarii intelectualilor in cimpul puterii si a interactiunii dintre spatiul literar si cel politic, ceea ce face ca demersul sa fie nu doar unul original, ci si extrem de util pentru studiul perioadei comuniste si postcomuniste. |
|
| Magda RADUTA, august 2007, in aLtitudini |
| Intelectualii in cimpul puterii. Morfologii si traiectorii sociale este o sinteza a unor proiecte de cercetare desfasurate timp de 15 ani si mai bine in Franta, Germania si Romania. Structurat in doua parti, volumul depaseste pericolul unei eterogenitati care ar fi putut fi provocata de natura diferita a studiilor reunite aici, reusind sa dea imaginea unei cercetari ce sta sub semnul «sociologiei schimbarii», si urmareste minutios traiectoriile sociale ale intelectualilor in raporturile lor cu puterea comunista si in procesul de reconversie (profesionala, dar nu numai) de dupa caderea regimului totalitar. |
|
| Cristian CERCEL, 5-11 iulie 2007, in Observator cultural |
| In ansamblu, Mihai Dinu Gheorghiu reuseste sa puna la dispozitie o serie de studii semnificative despre scolile de partid din RDG, dar si niste studii-eseuri despre schimbarea codurilor ideologice in Romania postdecembrista. Firul de legatura, aparent evident, se retrage, pe alocuri, in culise, dar, una peste alta, volumul Intelectualii... are meritul de a constitui una dintre primele publicatii cu un astfel de subiect generos si important. Ofera material de lucru si reflectie si celui interesat de functionarea sistemului comunist (si – chestiune fundamentala – Gheorghiu nu se erijeaza in judecator, ci cauta sa ofere o imagine cit mai obiectiva a situatiei), dar si celui interesat de configuratia intelectuala a Romaniei postdecembriste. |
|
| Mihai Dinu GHEORGHIU in interviu cu George ONOFREI, 27 octombrie-2 noiem, in Suplimentul de cultura |
| Sint elemente de comparatie intre cele doua scoli, in primul rind ca exista o cronologie comparabila – in ce moment au trecut de la faza, sa spunem, de simple sectii ale scolii Cominternului la cea de institute provizorii ale partidelor din cele doua tari comuniste de dupa razboi, apoi s-au dezvoltat, au traversat faze asemanatoare, au capatat statute comparabile in sistemele de invatamint, politic si invatamint general, universitar din cele doua tari. Deci din punctul acesta de vedere, structurile erau cit se poate de asemanatoare, diferentele tinind de culturile specifice ale celor doua tari, de traditiile marxiste mai mult sau mai putin existente. |
|
| Bogdan CIUBUC, 24 mai 2007, Capital |
| E foarte probabil ca studiile lui Mihai Dinu Gheorghiu sa trezeasca anumite reactii ostile, caci perspectiva neutra adoptata de autor poate fi considerata destul de neobisnuita, mai ales de catre un cititor mai putin obisnuit cu modul de gindire al specialistilor in stiinte sociale. Nici urma de condamnare morala in cartea lui Gheorghiu, desi rolul funest al scolilor de partid, adevarate pepiniere de cadre de conducere pentru regimurile comuniste e bine cunoscut. Ceea ce il intereseaza pe autor este, de fapt, sa arate cum au functionat aceste institutii, cine au fost principalii actori implicati in fondarea si administrarea lor, care au fost efectele asupra inlocuirii, in timp, a esaloanelor superioare din conducerea partidelor comuniste, precum si (o parte extrem de interesanta) cum au disparut sau s-au reformat aceste institutii de invatamint in perioada de tranzitie catre democratie. Intelectualii in cimpul puterii nu este neaparat o lectura simpla; volumul de informatii este destul de consistent, iar uneori textul se refera la notiuni din stiintele sociale cu care cititorul ar trebui sa fie deja familiarizat. In rest, e o carte care merita recomandata fara rezerve. |
|
| Al. CISTELECAN, 2 mai 2011, in Cultura nr. 16 |
| Sociolog de formatie (si vocatie, dupa cum se va dovedi), Mihai Dinu Gheorghiu a inceput prin a face critica literara, fiind unul dintre cei mai activi si remarcabili cronicari din generatia ’80. Competentele literare si sociologice se reunesc in Intelectualii in cimpul puterii, dar de aceasta data sub hegemonia celei sociologice. Traseul evolutiv al categoriei scriitoricesti e surprins intr-un desen corect, fie ca e vorba de relatiile tensionate dinainte de ’90, fie ca e vorba de peripetiile adaptarii de dupa. Cu un unghi de maxima cuprindere, ce merge de la transformarile institutionale la cele din interiorul discursului literar si de la statistici la problematica (institutionala si personala), Gheorghiu radiografiaza un fenomen institutional cu seninatatea si cu rigoarea savantului. Pe cit s-au putut generaliza si sistematiza aspectele fenomenului, Gheorghiu a facut-o cu scrupul de concepte si nuante deopotriva, incercind sa nu piarda in generalizari concretul si diversitatea. |
|
 | | 1 | 2 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Ioan Mihailescu
Sociologie generala. Concepte fundamentale si studii de caz
|
|
|
|
Ultimele aparitii
