 |
| Andrei TERIAN, 30 noiembrie 2006, Cultura |
Interior e un roman onorabil, situat undeva in media epocii sale. Dar si a epocii noastre. Caci, la trei sferturi de veac de la aparitie, cartea lui Constantin Fantaneru si-a pastrat intacte calitatile. |
|
| Ion SIMUT, 30 iunie 2006, Romania literara |
Simona Popescu are dreptate sa puna romanul Interior intr-o noua lumina, prin raportarea in plan intern la M. Blecher, iar in plan universal la Salinger. C. Fantaneru este autorul «primului roman al tinerii generatii a anilor 30», iar aceasta situatie de precursorat risca sa fie uitata astazi: Interior este, la noi, «cap de serie al literaturii bizarei aventuri de a fi om», cum avea sa formuleze, memorabil, Blecher peste numai citiva ani– literatura emotiilor metafizice (legate de corporalitate), a existentei incorporate scrisului, a zonei crepusculare, a marginalitatii si a marginalilor. |
|
| Dan GULEA, 21 noiembrie 2006, Ziua |
Un roman al eului, insa fundamental diferit de experimentele stilistice si de experientele congenerilor. Opera lui, spune Simona Popescu, se afla in cea mai mare parte in manuscris; ce s-a publicat pina azi este doar o mica parte. Reapare acum, dupa ce si Aurel Sasu ii mai publicase citeva texte (in 1999), plus romanul acesta. Cine e Fantaneru? El este omul. |
|
| Ila CITILA, 11 noiembrie 2011, pe bookiseala.ro |
Romanul este unul al angoasei existentiale, al psihologiilor nebuloase, cu o usoara alunecare spre absurd, inscriindu-se astfel in linia moderna, avangardista a romanului interbelic. Insa nu e un roman al introspectiei, al cautarii interioare, ci unul in care atmosfera este creata prin dialoguri, printr-un ritm alert, prin redarea surprinzatoare a unui tip de „dementa lucida” a protagonistului, Calin Adam, alter ego al autorului. |
|
| Igor MOCANU, 11 ianuarie 2007, Observator cultural |
Se pare ca romanul lui C. Fantaneru a renegociat, de curind, cu brio, creantele criticii literare, reusind sa fie recuperat. Dar nu cumva, plasate in acest nou context literar, romane avangardiste precum Interior, Bagaj... sau despre dubla existenta a unui om in patru labe, Vizuina luminata s.a. propun o noua si inedita privire de ansamblu asupra avangardelor? Nu cumva periodizarile trebuie recitite, revizuite? Nu cumva avem de a face cu o noua schimbare de canon? Oare cele citeva antologii ale literaturii de avangarda mai pot ramine cu una si aceeasi lista de autori lasata mostenire de Sasa Pana in 1967? Iata alte citeva intrebari care ar trebui sa preocupe «jurisprudenta» critica macar ceva timp de acum incolo. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
 |
|