|
|
 |
| Oana FOTACHE, septembrie 2006, Cuvantul |
 Ceea ce frapeaza inca de la inceput (intelegind prin «inceput» cel putin primele 50 de pagini ale unei carti dense si dificile) in recentul studiu al lui Paul Cornea despre Interpretare si rationalitate este punerea in scena, in dialog, conflict sau acord a unor discursuri numeroase si diferite. Ceea ce se va si realiza in cuprinsul cartii, pas cu pas, cu rigoarea si precizia unei probleme de matematica, cum ar spune poetul. Cum anume – iata partea cea mai interesanta. Lectura contributiilor filosofiei, psihologiei, sociologiei, istoriei stiintelor, criticii literare, pragmaticii etc. la aceasta problema, cu solutiile si impasurile lor temporare, cu reluarile si recontextualizarile operate de fiecare domeniu, de fiecare discurs, reuseste sa construiasca o imagine complexa asupra interpretarii in relatie cu o alta mare problema, cea a rationalitatii. |
|
| Dan GULEA, noiembrie 2007, in Tomis |
| Interpretare si rationalitate este o carte importanta pentru filosofia limbajului asa cum nu a fost alta scrisa pina acum la noi: ea propune taxonomii, tipologii si ierarhizari ale genului interpretarii, ale criticii literare, adevarate structuri deschise, autorul multumindu-se sa indice cadrele mari de desfasurare a datelor. |
|
| Sanda CORDOS, decembrie 2006, Dilemateca |
| Sint decenii de cind, «in lumea noastra sublunara» (cu o expresie favorita a autorului), n-a mai aparut o carte de anvergura teoretica si deschiderea umanista a acesteia. Desi, desigur, pot fi stabilite mai multe afinitati, cred ca, prin acuitatea atentiei, prin disponibilitatea intelectuala, creativitatea ideatica si capacitatea de sinteza, prin eleganta expresiei, ca si prin increderea nelinistita in ratiune, Paul Cornea se apropie cel mai mult, in arealul gindirii romanesti, de Tudor Vianu. Interpretare si rationalitate poate fi considerat un tratat de filosofia culturii, daca nu preferam o expresie a actualitatii, aceea de arheologia cunoasterii. O lucrare rara, de referinta in cultura romana. |
|
| Alexandru CALINESCU, 5 decembrie 2006, 22 |
| Intr-o perioada in care sint in voga studiile «culturale» si «de gen», cartea lui Paul Cornea ne (re)aduce intr-o zona unde functioneaza alte repere si alt sistem de valori. Coerenta demersului sau este obtinuta si datorita priceperii cu care leaga preistoria si istoria hermeneuticii de dilemele reflectiei teoretice modeme. Interpretare si rationalitate e o carte cu bataie lunga, o sinteza exemplara, un ghid sigur si care se impune ca o referinta de neocolit. Cartea merita salutata asa cum trebuie: drept un eveniment. |
|
| Mihai ZAMFIR, 20 octombrie 2006, Romania literara |
| Intr-o epoca a facilitatii, a aproximarii si a stralucirii jurnalistice, cum este epoca noastra, tratate ca cel de fata – rod al unei trude benedictine – se impun cu forta evidentei. El arata ca, si in tara noastra, marea cultura continua sa se produca, in ciuda tuturor dificultatilor. Scrisa in deplina libertate interioara, fara spectrul cenzurii, bazata pe o bogata bibliografie recenta, selectata exclusiv dupa criteriul valorii, Interpretare si rationalitate mi se pare ca reia, triumfator, traditia romaneasca interbelica, adica traditia epocii cind largimea de spirit si informatia bogata se aliau cu exercitiul scrierii fara nici un fel de constringere. |
|
| Paul CERNAT, 16 ianuarie 2007, Bucurestiul cultural |
| Luxul abordarilor critice/teoretice cu bataie lunga practicate din devotament constant fata de disciplina a ramas in seama «batrinilor», a celor care au depasit de mult hedonismul afirmarii sociale sau rigorile impunerii academice: impunatoarea Interpretare si rationalitate de Paul Cornea este un ghid expert prin labirintul hermeneuticii mondiale, o pledoarie critica si un credo. |
|
| Alex GOLDIS, 14 septembrie 2006, Cultura |
| Sensul cartii e evident polemic, el merge «in contra» directiei majore a hermeneuticii occidentale, care se naste din renuntarea la criteriul rationalitatii. Daca ar fi sa-l introducem, asadar, pe Paul Cornea in tipologia lui Ricoeur (pe care el insusi o citeaza de citeva ori), demersul autorului roman s-ar situa, mai degraba, in tabara misticilor, care pun accentul pe restaurarea sensului si a simbolului, decit in aceea a «scepticilor». Intrebarea de la care porneste studiul autorului roman e pe cit de simpla, pe atit de grava: cum mai putem reabilita rationalitatea in contextul in care diferitele interpretari «deformeaza» constant fetele realitatii? Disjunctiei tot mai accentuate intre rationalitate si interpretare, autorul ii contrapune, in acest volum, un mariaj fericit. «Si»-ul care le desparte pe cele doua, stim acum, e un «si» sintetic. |
|
| Andrei TERIAN, 14 septembrie 2006, Cultura |
| O statistica elementara ne arata ca volume precum Interpretare si rationalitate apar in cultura noastra, cam o data la 40 de ani. Nu e nevoie sa cautam prea mult in arhive, pentru ca nu vom gasi prea multe cazuri similare. La drept vorbind, doar doua: Stiinta literaturii de Mihail Dragomirescu (1926) si Introducere in critica literara de Adrian Marino (1968). Si nici nu e de mirare de ce: pare o truda sisifica sa incerci sa cuprinzi intr-o singura carte toate problemele fundamentale ale interpretarii; cu atit mai mult in zilele noastre, cind, asistam la un veritabil boom teoretic si bibliografic. Interpretare si rationalitate e o sinteza erudita, competenta si personala a problemelor hermeneuticii de ieri si de azi. Probabil ca, in urmatoarele decenii, citeva generatii de filologi (si nu numai) se vor forma avind pe birou si consultind cu increderea utilul si impunatorul tom al lui Paul Comea. |
|
| C. ROGOZANU, 14 octombrie 2006, Suplimentul de cultura |
| Am intilnit in Interpretare si rationalitate rabdarea demonstratiei unui Rorty, dar si intransigenta critica a unui Popper (nu vorbim aici de ideologii, ci de retorici). Am intilnit de asemenea autori contaminanti prin delirul lor fermecator, precum Foucault sau Derrida, foarte bine struniti, plimbindu-se linistiti ca niste pesti colorati intr-un acvariu perfect luminat. Acesta este spectacolul ratiunii si al stiintei in lumea umanioarelor: posibilitatea de a tine in friu cele mai stranii rabufniri de irationalitate cu un discurs «intelegator» – a se intelege «deschis», «precaut», «atent», «iscoditor». |
|
| Paul CERNAT, 11 ianuarie 2007, Observator cultural |
| La critica/teorie/istorie literara – un titlu de virf dupa care trebuie lasate citeva locuri libere: Interpretare si rationalitate a profesorului Paul Cornea, fara indoiala cartea anului editorial 2006 si, totodata, una dintre cele mai importante sinteze hermeneutice ale culturii romane. |
|
 | | 1 | 2 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Paul Cornea
Delimitari si ipoteze. Comunicari si eseuri de teorie literara si studii culturale
|
|
|
|
Ultimele aparitii
lecturii.editiaaii-a,revazutasiadaugita.jpg "Matei Calinescu")
