|
|
 |
| Cornel IVANCIUC, 5 august 2003, Academia Catavencu |
 Probabil ca viata eroului Manu Traian ar fi fost mult mai putin mutilata daca autoarea l-ar fi scos la timp din acest plasmotron istovitor (...) hotarind, pina la urma, in ce grila sa-si rezolve experimentul. |
|
| Vasilka ALEKSOVA, 4 iulie 2006, Kultura, nr. 9/10 martie 2006, preluat de Bucurestiul Cultural |
| Autoarea Gabriela Adamesteanu e dintre cei mai interesanti si mai apreciati scriitori in ultimii 20 de ani in Romania. Prmul ei roman, Drumul egal al fiecarei zile (1975), a fost intimpinat cu entuziasm si de critica literara, si de cititori, si a obtinut Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor si al Academiei Romane. Citiva ani mai tirziu publica Dimineata pierduta (1983), una dintre cele mai curajoase carti din ultimii ani ai regimului socialist in Romania. (...) Ultimul sau roman, Intilnirea, tradus acum la noi, a fost si el apreciat favorabil de critica literara, care il gaseste experimental din cauza tehnicii narative. (...) Este foarte interesanta structura romanului, in care se impletesc voci (amintiri si ginduri ale eroilor) si timpuri (trecut, prea asemanator prezentului, si prezent), curg si se intretaie monologuri si dialoguri, iar povestirea este dusa de la persoana I la a II-a – eu, tu (tu, care este tot eu). Si totusi, in aceasta naratiune inegala, intretaiata (in care mai apar si documente din dosare ale Securitatii), personajele devin surprinzator de reale, iar atmosfera care invaluie cititorul este captivanta si apasatoare. |
|
| E.V., 23 iunie 2003, Adevarul |
| Prezenta Gabrielei Adamesteanu in aceasta colectie stimuleaza placerea cititorului de a gasi in literatura romana contemporana emotie, ironie, bun gust, fast si rafinament. |
|
| Simona SORA, 23 ianuarie 2004, Dilema |
| «Intilnirea» Gabrielei Adamesteanu duce mult mai departe de miza initiala a nuvelei cu acelasi titlu din 1989, subiectul exilului alienant si drama acestuia. Romanul este o cartografiere a nostalgiei - zona minata de uitare, nerecunoastere si patos omenesc - cu armele analizei lucide si cu realismul «acustic» al unei foarte bune prozatoare. |
|
| Cornel UNGUREANU, 22 iulie 2003, Orizont |
| Calatoriile personajelor Gabrielei Adamesteanu, sint, deopotriva, initiatice si documentare. Ele ne plimba printr-o periferie a lumii, dar ne si documenteaza asupra lumii din imediata apropiere: aflam cum arata lumea de acolo, care este itinerarul personajelor, dar si al nostru. Daca «trecem dincolo» avem imaginile foarte limpezi ale celor de aici. Nimic nu trebuie sa ramina inutil, totul trebuie sa se adreseze si omului de linga noi. |
|
| Horia GARBEA, 19 septembrie 2005, Saptamina Financiara |
| Romanul Intilnirea are o trama politista; luat in linia generala a actiunii il putem numi chiar «roman de spionaj». Dar el este, in acelasi timp, si un roman istoric. Aceste elemente ii sporesc fara discutie sansele de a captiva cititorul, iar scriitura este artistica, departe de orice cadere in facilitate. Romanul combina doua planuri narative si doua perspective asupra aceluiasi fapt, realizate magistral de o autoare inzestrata cu o maxima finete a observatiei si cu un deosebit simt al constructiei epice. Gabriela Adamesteanu se intoarce la literatura printr-un roman de inalta tinuta. |
|
| Constantin STAN, 19 decembrie 2003, Ziarul de duminica |
| Operind cu racorduri dintre cele mai socante (imbinind documentul cu analiza si pe alocuri oniricul), Gabriela Adamesteanu ne ofera cu «Intilnirea» un subiect luat din actualitatea cea mai fierbinte - necunoscuta lume in care am trait si traim. |
|
| Tudorel URIAN, 16 iulie 2003, Romania literara |
| Miza ideatica (foarte mare) a romanului «Intilnirea» este intrecuta doar de ambitiile autoarei la nivelul constructiei. Unghiurile din care se succed, cu repeziciune, naratorii se rotesc in permanenta (si, impreuna cu ei, stilurile narative), timpurile naratiunii se amesteca in functie de fluxul gindirii protagonistului. |
|
| Nicolae PRELIPCEANU, 15 august 2003, Romania libera |
| Fiecare isi poate alege romanul care-i convine din tesatura de fapte si de vorbe, insa toate converg spre acelasi sens, spre aceeasi drama a exilului, egala pentru cel in cauza, dar si pentru cei din jur, parasiti si regasiti sau nu. |
|
| Paul CERNAT, 14 octombrie 2003, 22 |
| S-ar putea crede ca «Intilnirea» este un roman despre mitologia exilului. Dimpotriva, avem de-a face aici cu o experienta dramatica si, pina la urma, tragica disolutie a mitologiei exilului. Intoarcerea acasa este una iluzorie, de aceea cred ca atit titlul cartii, cit si motto-ul din Mircea Eliade trebuie citite in cheia unei ironii tragice. «Intilnirea» este un roman al instrainarii, un roman al pierderii legaturii cu trecutul si cu memoria comunitatii. Este, desigur, materializarea unei obsesii, a exilului, despre care autoarea a vorbit in repetate rinduri in ultimii ani, dar este in primul rind un roman despre incomunicare, despre esec, despre imposibilitatea intoarcerii acasa, o carte deziluzionata si antinostalgica |
|
 | | 1 | 2 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Gabriela Adamesteanu
Opere II. Gara de Est. Intilnirea
|
|
|
|
Ultimele aparitii
