
|
|
 |
| Razvan Mihai NASTASE, iulie-august 2008, in Contrafort |
Succesul unei carti precum Intoarcerea acasa sta in faptul ca tinteste sus si nu pierde niciunul din pariurile pe care si le impune. Se doreste a fi si chiar este o carte calda intr-o literatura dominata de o rigiditate anosta. Schlink are in paralel in vedere punerea literaturii (si implicit a fortei sale formidabile de sugestie) in slujba unui proces intentat, fie si destul de tirziu, comunismului. Mai puneti la socoteala faptul ca romanul e o combinatie de intriga politista, poveste de dragoste si amintiri dintr-o copilarie petrecuta in Alpi si veti gasi tot atitea indicii sigure ca ne aflam in fata unei bijuterii ce nu trebuie cu nici un chip trecuta cu vederea. |
|
| Magdalena BOIANGIU, aprilie 2008, in Dilematica |
In aceasta carte limpede si in acelasi timp atit de misterioasa, Bernhard Schlink impleteste trecutul cu prezentul, in tesatura se armonizeaza itele atit de complicate ale marturisirilor care ascund adevarul cu aerul ca-l desconspira. E o carte despre razboi, despre nemtii in razboi, dar mai ales despre intoarcerea barbatului acasa, intimplare care, de la Ulise incoace, nu inceteaza sa-si lanseze interogatiile despre ceea ce ne-am obisnuit sa numim aventura si fidelitate. |
|
| Dragos BUTUZEA, 6 decembrie 2007, in chestiilivresti.blogspot.com |
Zeci de intrebari si raspunsuri pe 400 de pagini ce m-au ametit prin frustetea lor si frumusetea in care sint puse. Cu asta am ramas, si mi-as dori sa recitesc acest roman, asa cum am recitit si Cititorul. Doar un citat il stiu pe dinafara: Daca refuzi sa privesti in ochi raul, el revine mereu. |
|
| Elisabeta LASCONI, 15 februarie 2008, in Romania literara |
Intoarcerea acasa a aparut in spatiul german in 2006, la peste un deceniu dupa micul roman Cititorul care l-a propulsat pe Bernard Schlink intre cei mai cititi autori ai sfirsitului de secol, aducindu-i numeroase premii. Eu cred ca Intoarcerea acasa este un roman mai elaborat si mai rafinat, extrem de sofisticat in constructie si de o densitate maxima ca problematica. |
|
| Marius JUCAN, 1-15 martie 2008, in Tribuna |
Vocea cartii lui Bernhard Schlink te convinge ca nu totul se poate asterne pe hirtie. Mai mult, ca scrisul nu e doar o oglinda a memoriei, tema pivotala a romanului, ci si un examen etic al ei. A descrie fictional intimplarile vietii, explorind cauzalitatea si hazardul lor nu inseamna doar a te intoarce in trecut, trecutul Germaniei naziste in acest caz, pentru a intelege si accepta prezentul, indepartind aluviunile mistificarilor, ori efectele capacitatii de autoiluzionare a eroului romanului, ci de a da relief confruntarii cu relativismul moral si demonii acestuia. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
 |
|

|
|
|
|
|
|
|
|
|
Bernhard Schlink
Minciuni de vara
|
|
|
|