
|
|
 |
| Norman MANEA in interviu cu Marta PETREU, noiembrie 2006, Apostrof |
Am scris greu, am gasit anevoie structura cartii. A iesit, cum stii, un hibrid, memorii, fictiune romanesca, jurnal de calatorie. Partile coopereaza in a compune un portret (asa a si fost subintitulata cartea in germana – «un autoportret»). Voiam sa recuperez de sub lespedea memoriei colective, plina de clisee, un destin individual, sa scrutez conjunctura «personalizata» a unui secol saturat de orori, dar voiam, mai ales, sa fac clar refuzul «victimizarii» si al manipularii ei publice, astazi. Am platit, fireste, un pret deloc minor in timpul scrierii si ulterior, prin lunga si uneori tensionata elaborare a cartii, printr-un anumit blocaj care a urmat, prin pierderea unor prieteni, unii lezati pentru ca nu au fost evocati in carte, altii incapabili sa perceapa afectiunea cu care i-am descris chiar cind nu ignoram unele prea omenesti defecte. Sint inevitabilitati, ca sa zicem asa. Un pret deloc catastrofic totusi, avind in vedere destinul pe care si l-a croit, in cele din urma, cartea insasi. |
|
| Alexandre FILLON, noiembrie 2005, Lire |
Romanul lui Norman Manea, Intoarcerea huliganului, tradus si in italianaCartea a mai fost publicata in Romania, SUA si Germania, si s-a bucurat de un real succes
Romanul lui Norman Manea, Intoarcerea huliganului, publicat la Polirom, a fost lansat anul trecut la Tirgul international de la Ierusalim, unde autorul a fost invitat special al organizatorilor. Ulterior, cartea a fost tradusa in Statele Unite si Germania, iar recent a aparut in limba italiana la editura II Saggiatore (editia spaniola fiind in pregatire). Astfel, Norman Manea continua sa fie cel mai tradus scriitor din literatura romana contemporana, cartile sale fiind publicate (si recenzate elogios) in nu mai putin de 15 limbi.
„Intoarcerea huliganului a fost pentru mine o aventura prin care am incercat sa recuperez trecutul. Am incercat sa reconstruiesc o epoca sau un loc, dar, mai presus de toate, sa recompun un destin individual, extragindu-l din tragedia colectiva. Marile tragedii ucid individualitatea de doua ori: prima data, atunci cind se petrec, a doua, prin intermendiul memoriei, care pune accent pe aspectul colectiv si «inregistreaza» tragedia doar cind reuseste sa o catalogheze sub forma de cliseu”, declara Norman Manea intr-un interviu publicat de CaffeEuropa cu prilejul lansarii romanului Il ritorno dell’huligano.
„Cred ca este fundamental ca Romania sa devina parte a Uniunii Europene din doua motive: romanii se vor simti mai protejati, si nu prinsi intre doua puteri - Rusia si Germania -; vor fi obligati sa intre in modernitate, adica vor incepe sa cultive speranta intr-un viitor mai prosper, vor dobindi un sentiment mai inalt al libertatii, al drepturilor omului. Pe de alta parte, Romania poate aduce ceva interesant Uniunii: o psihologie complicata, o cultura bogata impregnata de elemente orientale, care ar putea stimula Europa Occidentala. Romania este o tara mica si putin cunoscuta, unde lumea are mentalitate bizantina, complicata, dar fascinanta. Cind am plecat din Romania, credeam ca n-o mai suport, si am ales un loc plictisitor, unde totul este clar, unde stiu mereu cu cine stau de vorba si nu trebuie sa ma obosesc sa citesc printre rinduri.”
Nascut la Burdujeni, linga Suceava, in 1936, Norman Manea a cunoscut in copilarie ororile nazismului, fiind deportat impreuna cu familia in Transnistria. Dupa 1944, atit el, cit si familia au parte din plin de „binefacerile” regimului comunist. Experienta traita sub cele „doua dictaturi” reprezinta, de fapt, subiectul ultimului sau roman. Norman Manea a parasit Romania in 1986, stabilindu-se la New York, si este in prezent profesor la Bard College.
„Lectura cartilor lui Manea e un soc. Scriitura lui distileaza o nostalgie rece. Cititorului ii vine sa paraseasca, mai degraba decit sa intilneasca locurile in care protagonistii lui au suferit. Exista un aiuritor simt al vidului in paginile pe care le scrie. |
|
| Norman MANEA in interviu cu Aura CHRISTI, iunie 2006, Contemporanul |
Am scris cu mare dificultate si multa vreme aceasta carte. Tocmai pentru ca implicarea emotionala era inevitabila, cautarea unei structuri literare adecvate devenea inca mai importanta. Nu a fost usor, am gasit-o abia cind am avansat cu scrisul. Intrind in materia biografiei si, in acelasi timp, paradoxal, in cautarea «estetica» a formei narative, am intrat intr-o retrospectiva multiplicata, m-am reinitiat, da, in mine insumi, in ceea ce au insemnat ceilalti pentru mine si ce a insemnat, de timpuriu, scrisul, o «izbavire» de ceilalti si de mine insumi. |
|
| Calin TEUTISAN, iulie 2006, Apostrof |
Intoarcerea huliganului este insumarea unor gesturi interioare formulate cu maturitatea (cicatrizata) a eternului exilat. Norman Manea construieste in romanul sau autobiografic un profil al sinelui ca «personaj», siesi subiect si obiect de discurs. Harta lui interioara se articuleaza narativ prin ceea ce s-ar putea numi o memorie semivoluntara. Intre persoana si persona, constructia identitara a fiintei din cartea lui Manea este, mai inainte de orice, fluctuanta, problematizanta. Si prin aceasta, profund si autentic umana. Sint impresionante, mereu, asemenea documente ale gestei individuale. Intoarcerea huliganului e, fara indoiala, un bildungsroman. |
|
| Matei CALINESCU, iulie 2006, Apostrof |
Provocarea adresata cititorului roman era diferita: lacunele sale in ceea ce priveste adevarata istorie a perioadei acoperite de memorial au fost rezultatul falsificarilor comuniste si national-comuniste ale adevarului istoric, pentru a servi unor scopuri ideologice variabile (trebuie sa luam in considerare faptul ca regimul a durat peste patru decenii). Pentru acest din urma lector, adevarata provocare era aceea de a accepta un adevar dureros. |
|
| Corin BRAGA, iulie 2006, Apostrof |
Proza lui Norman Manea este o virtuoasa mostra de ritualizare estetica a evaziunii. Stilul este imploziv, aluvionar, se delecteaza in ocoluri si perifraze mentale, nu numeste niciodata direct, nu lamureste nimic definitiv, intr-o dorinta presanta de a amina cit mai mult livrarea sensului, de a impiedica intelegerea. Scriitura nu reactioneaza la imperativele claritatii si inteligibili-tatii, fiindca autorul prefera arhitecturii geometrice formele organice. |
|
| Ana BODIU, iulie 2003, Cuvintul |
Recent, la Tirgul de Carte de la Ierusalim, Editura Polirom a fost invitata sa-si lanseze acest volum, in prezenta autorului. Succesul de care s-a bucurat Norman Manea cu acest prilej a fost unul major. Evenimentul s-a constituit intr-un argument in plus pentru nominalizarea autorului roman la Premiul Nobel. |
|
| Robert BOYERS, februarie 2006, Apostrof |
Proza de imaginatie si eseurile lui Manea sint, evident, creatia unui om care cunoaste blindetea si afectiunea, dar e prea ironic si prea banuitor ca sa se multumeasca doar cu «tamaduirea» ori cu «incheierea» sau ca sa ignore greutatea specifica a propriei sale firi. In Intoarcerea huliganului, naratiunea penduleaza neincetat incolo si incoace, se apropie si se indeparteaza, in asa fel incit istorisirea lungii calatorii in Transnistria se impleteste cu cea a repatrierii din 1945 si cu alte drumuri in Occident si inapoi in patria scriitorului, din 1997. La Manea, curgerea discursului e cind simfonica, cind individuala; amintirea si meditatia, timpul prezent si timpul trecut se contopesc atit de desavirsit, incit unul pare a fi, invariabil, reversul celuilalt. |
|
| Matei FLORIAN, decembrie 2006, Dilemateca |
De la aparitia sa in Franta din august 2006 la Editions du Seuil in traducerea lui Nicolas Veron, Intoarcerea huliganului s-a bucurat de cronici entuziaste in Le Monde (care-i dedica, de altfel, cel mai consistent grupaj), Liberation, Le Figaro, Lire, Le Point sau L’Express. Cuvintele tocite de prea multa uzanta scolareasca, de felul «o capodopera» sau «un roman indispensabil», s-au dovedit a fi mult mai mult decit o simpla recuzita de intimpinare critica. Romanul a cistigat din prima runda cel mai important premiu francez pentru literatura straina si a intrat pe lista finala a cartilor pretendente la Premiul Femina. |
|
| Marta PETREU, decembrie 2006, Apostrof |
Materia cartii este chiar viata autorului, iar miza ei – dorinta patetica a acestuia de a descoperi sau de a intelege culisele intim-plarilor care i-au tesut-o si destramat-o, de a afla (de-a inventa) (a)simetriile peripetiilor prin care a trecut, de-a da un sens biografiei sale aflate sub un destin sarcastic, care intii loveste de la dreapta si il trimite pe infractorul de 5 ani inspre Est, apoi preseaza dinspre stinga si il obliga pe indezirabilul de 50 de ani sa o ia inspre Vest. Patetica si tandra, ironica si autoironica, cuprinzind istoria individuala, dar si istoria colectiva (si anume, de la Holocaust la Gulag), cartea este structurata in patru parti si are o structura muzicala, in care leit-motivele se intretaie. |
|
 | | 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | |  |
|
|
 |
|

|
|
|
|
|
|
|
|
|
Norman Manea, Hannes Stein
Cuvinte din exil
|
|
|
|