|
|
 |
| Cecilia STEFANESCU, ianuarie 2009, in Avantaje |
 In general, cu fiecare noua carte, un autor isi duce la un nivel superior, isi rafineaza, isi nuanteaza temele si mizele literare. Am inceput sa scriu cartea mea de debut la 22 de ani. Este o virsta destul de cruda pentru un romancier. In schimb, la romanul acesta am lucrat aproape cinci ani. E o poveste de dragoste, e o poveste despre timp si, odata cu trecerea lui, despre diminuarea sanselor. Am 33 de ani si cred ca este o virsta la care am alte lucruri de spus, in alt fel, chiar daca preocuparile mele au ramas, in mare, acelesi. |
|
| Cecilia STEFANESCU , ian-feb 2009, in Marie Claire |
| Am scris o poveste despre dragoste si adulter, despre nebunie si nefericire, despre lumina stralucitoare a soarelui care iti bate in ochi si te impiedica sa vezi lucrurile din fata ta. |
|
| Alexandru MATEI, februarie 2009, in Dilemateca |
| Intrarea Soarelui este un roman care se termina en fanfare, in cheie flaubertiana, cvasinaturalista si e scris cu o mina tot mai neutra, “obiectiva”. […] e un roman care – cum se spune, dar nu-i deloc un cliseu acum – m-a impresionat. |
|
| Ana CHIRITOIU, februarie 2009, in Noua literatura |
| Ramine sa te hotarasti daca suporti pretiozitatea limbajului, estetizat peste masura si pe alocuri incongruent, pentru a savura pretiozitatea “buna” a constructiei, fiindca Intrarea Soarelui nu este o poveste clasica, nu se vrea crezuta, nu cere empatie si nici simpatie, dar arata o grija pentru constructie, care mie mi-a cazut bine. |
|
| Cecilia STEFANESCU in interviu cu Ana CHIRITOIU si Gruia DRAGOMIR, februarie 2009, in Noua literatura |
| Cartea mea contine multe “citate” sau referinte din literatura locala si universala. Iar varianta de viitor a acestor doi copii speciali este dezabuzarea lor, transformarea lor, din niste fiinte fermecate, care contin in ei toate variantele posibile de viitor, in personaje banale pe care le intilnim oriunde. Adulterul nu e deloc spectaculos si nici special. E peste tot in jur, iar in literatura, cel putin de la Tristan si Isolda incoace. Iar o cheie in decriptarea romanului consta si in latura lui de reverie imbinata cu cosmar, marcata prin faptul ca la inceputul si la sfirsitul fiecarui capitol personajele se trezesc din somn si, respectiv, se culca. E mult vis care poate trece drept realitate si multa minciuna care poate fi luata drept adevar. |
|
| Cecilia STEFANESCU in interviu cu Adina ROSETTI, aprilie 2009, in Elle |
| Daca admitem de comun acord ca nu exista relatii sexuale precoce intre doi copii, asta nu inseamna ca in literatura nu poate sa existe asa ceva. Ar fi ca si cind am spune ca literatura trebuie sa copieze viata, s-o reproduca. Atunci ar fi ingrozitor de plictisitoare. In arta, ai libertatea sa faci orice. Aici nu aplicam judecati morale, nu ne punem problema cum va citi un copil Madame Bovary sau Lolita. Asta e avantajul cartilor, ca nu au bulina de 18 ani pe coperta si ca fiecare intelege in functie de propria sa pregatire, inteligenta si intuitie. Credibilitatea si verosimilitatea unei carti stau in cit de bine o scrii si in disponibilitatea cititorului de a crede in povestea ta. |
|
| Tudorel URIAN, 9 ianuarie 2009, in Romania literara |
| Prin noul sau roman, Intrarea Soarelui, Cecilia Stefanescu nu isi dezamageste cititorii. Toate calitatile scrisului sau (imaginatia debordanta, mai ales in descrierea relatiilor sexuale imposibile, adaptarea registrelor stilistice la cursul narativ, acuratetea observatiei si finetea analizei) se impun din nou cu puterea evidentei. |
|
| Cecilia STEFANESCU in interviu pentru Time Out, 9 februarie 2009, |
Vorbind punctual despre cartea mea, “credibil“ e probabil primul cuvint de care m-as feri.
Ca si in prima carte, am continuat ideea naratorului necreditabil, ducind-o la un alt nivel. Daca in Legaturi bolnavicioase aveam o poveste spusa de o fata mitomana si instabila emotional, acum am scris o poveste la persoana a III-a, o naratiune aparent traditionala. In centrul ei se afla un baiat, Sal, care are viziunea propriului sau viitor. Intreaga lui viata, pe care cititorul o urmareste in firul epic, este o fictiune (a lui) topita in fictiunea mea. A te astepta sa gasesti verosimilitate sau credibilitate e, cred, impropriu pentru o astfel de carte, tot la fel de nepotrivit cum te-ai duce la un film de Lynch si ai vrea sa descoperi, la sfirsit, cine e “Bob“. |
|
| Lucia T., 7 octombrie 2011, pe OradeCluj.ro |
O scriitura eleganta, de o mare fluiditate, excelenta conducatoare de frumusete, nostalgie, intimitate. Din punctul asta de vedere, Cecilia Stefanescu e mai talentata decit majoritatea scriitorilor importanti de la noi, o spun cu toata seriozitatea si responsabilitatea.
Intrarea Soarelui e un roman plin de farmec […], scris cu si din talent, citibil fara probleme, preferabil cu inocenta intacta […], o merita, e tocmai despre inocenta. |
|
| Cecilia STEFANESCU in interviu cu Adrian SCHIOP, 7 martie 2009, in Romania libera |
| Cind eram studenta, am citit, ca majoritatea lumii studioase, Freud, Jung, Lacan, FranIoise Dolto. In rest, m-am documentat din propriile amintiri, probabil distorsionate de timp, si in primul rind am urmarit din modul personal in care se dezvolta cele doua personaje. Ce traiesc Sal si Emi nu reprezinta, in mod evident, "copilaria copilului universal", asa cum nici Seymour, personajul lui Salinger, genialoidul care castiga la concursurile radiofonice de cultura generala, nu este tocmai un copil obisnuit. |
|
 | | 1 | 2 | 3 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Cecilia Stefanescu
Legaturi bolnavicioase
|
|
|
|
Ultimele aparitii
