|
|
 |
| Bogdan ROMANIUC, 21-27 februarie 2009, in Suplimentul de cultura |
 Dupa succesul Legaturilor bolnavicioase, Cecilia Stefanescu revine in atentia cititorilor cu un nou roman cinematografic, plin de imagini vizuale, asa cum sint mai toate cartile autorilor hispanoamericani. Personajele sint urmarite mereu de o camera de filmat. Cind recitesti unele pasaje vezi camera: „Timpul s-a oprit in loc... Am mai inaintat doi pasi, iar timpul a luat-o din loc“.
[…] Exista in carte scene de thriller si de roman politist, presarate cu fascinante descrieri de vise. Totusi, Intrarea Soarelui este in primul rind un roman de dragoste, in care autoarea a topit „putina dragoste din literatura romana“. Nu lipseste nici contrapunctul, acea arta de a amesteca, intr-o dezordine ordonata, segmente narative diferite. |
|
| Cecilia STEFANESCU in interviu cu Oana RADU, 20 martie 2009, in BizCampus |
| Cititorul meu ideal este nevrotic si deschis, aventuros in sensul in care intelege bine conventia in care intra, cea fictionala, si nu are reflexele de a judeca literatura ca pe o intimplare de viata. E un marginal, o persoana care a citit mai degraba literatura celor mai putin celebri. Cunoaste, de exemplu, cartile lui Roussel, dar a citit si Proust, il stie pe Blecher, la fel de bine cum il cunoaste si pe Camil Petrescu. Nu e incrincenat, nici oportunist. Pentru a merge cu sinceritatea pina la capat, cititorul meu ideal e, in primul rind, o Cecilie mica, ascunsa printre faldurile virstelor care s-au suprapus pe dinauntrul meu. |
|
| Stefan AGOPIAN, 17-23 iunie 2009, in Academia Catavencu |
| Un roman exceptional, nu tocmai usor de descifrat, dar atunci cind asta se intimpla, cistigul cititorului e binemeritat. |
|
| Cecilia STEFANESCU in interviu cu Luana DUSCHKA, 17 decembrie 2008, in Ziua |
| N-am nicidecum o astfel de pretentie (n.r. “demolatoare de tabu-uri”). Pare o actiune de guerila si nu ma vad deloc in postura asta razboinica. In plus, cum as putea sa ma consider astfel cand una dintre povestile pe care le spune personajul meu principal si care functioneaza ca principala metafora a textului este tocmai iubirea dintre Tristan si Isolda. |
|
| Cecilia STEFANESCU in interviu cu Veronica D. NICULESCU, 16 aprilie 2009, in Evenimentul zilei |
| Eu recunosc ca am continuat o idee care incepuse deja din prima carte – si anume ideea naratorului necreditabil. In prima carte, naratiunea e spusa la persoana intii de o fata, o adolescenta, care intra in studentie, in anii 90, in Bucuresti, niste ani tulburi in toata tara, cind lumea incerca sa isi caute drumul printr-o saracie lucie si printr-un fel de ponoseala a vietii. Eu insami mi-am petrecut studentia in anii aceia si astfel am putut sa descriu mai exact. Ce am vrut sa fac in prima carte era ca, prin povestea mincinoasa, uneori pacalitoare, in care naratorul se contrazice de multe ori si cu consecventa de-a lungul cartii, sa fac acest tip de narator necreditabil si sa-l cresc. In a doua carte, continuitatea a fost sa transpun acest narator; e un narator omniscient, care se plimba prin capul personajelor, stie foarte bine ce gindeste Sal, baietelul, dar cunoaste foarte bine si ce e in mintea lui Emi, fetita. Ideea acelui narator necreditabil s-a concretizat in acest personaj, un baietel care este special si care vede potentialul viitor, cel mai probabil viitor dintre toate cele posibile. |
|
 | | 1 | 2 | 3 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Cecilia Stefanescu
Legaturi bolnavicioase
|
|
|
|
Ultimele aparitii
