 |
| Eugen CIURTIN, martie 2006, Cuvantul |
 Omul si opera este mai mult decit lectura unei circumscrieri exegetice variate, apte sa fixeze maturitatea posteritatii lui Culianu. Venind din contexte culturale foarte diferite, dar reciproc traductibile, autorii pe care i-a reunit si introducerea sintetica pe care a oferit-o au produs un volum al carui loc propriu e, mai mult chiar decit «publicul educat», Universitatea. Neindoios, Sorin Antohi e primul care a inteles dimensiunile pedagogiei postume pe care o exercita Culianu. |
|
| Liviu ANTONESEI, iunie 2003, Timpul |
| Sorin Antohi si Editura Polirom merita toate laudele pentru aceasta opera memorialistica si exegetica. |
|
| Dana CHETRINESCU, 22 iulie 2003, Orizont |
| Masivul volum de fata isi propune sa croiasca, printr-o multime de voci cu tonalitati distincte, un drum direct, fara meandrele si povirnisurile obisnuite, catre «adevaratul» Ioan Petru Culianu, atit cel care a trait atit de intens in cei 41 de ani ai sai, cit si cel care a scris o opera impresionanta prin diversitate, prin intindere, dar, mai ales, prin impact. |
|
| Paul CERNAT, 16 septembrie 2003, Observator cultural |
| Unind in chip fericit sobrietatea academica cu implicarea existentiala, in raspar cu mitizarile facile, cartea restituie imaginea plurala si reprezentativa a unei personalitati iradiante, oferind, totodata, o «cale de acces» in labirintul ei, un corpus ce aduna o parte a celor mai fidele si mai semnificative texte despre un autor in a carui exegeza biografia si opera nu pot fi, cu adevarat, separate. Dincolo de prezentarea coordonatelor si a mizelor volumului, introducerea (inedita) a lui Sorin Antohi retine atentia prin citeva interpretari personale in marginea prozei lui Culianu si a publicisticii sale civico-politice si culturale. |
|
| relatare de Rodica DIACONU, , 22, 19 august |
| Mircea Eliade a ramas un excelent istoric al religiilor din scoala morfologica. Desi exercitindu-se tot in domeniul istoriei religiilor, Ioan Petru Culianu a fost altceva – si anume ceva mai mult, mai adinc si cu bataie mai mare. (H.-R. Patapievici)
Ce mi se pare foarte interesant in acest volum este faptul ca autorii, cumva inconstient, sint intr-un dialog de culise, isi trimit unii altora note, se folosesc, se combat. Asta face ca in arriere-planul cartii sa fie un murmur continuu, care o face, cel putin pentru mine, extrem de vie.(Sorin Antohi) |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
Ultimele aparitii
