|
|
 |
| Florin IRIMIA, aprilie 2008, in Dilematica |
 Un roman aproape perfect, despre aparente, erori de perceptie, mistificari voluntare sau involuntare si urmarile lor dezastruoase, Ispasire reprezinta si o postmoderna punere in abis a procesului scrierii, un manifest literar ce ne vorbeste despre puterile tamaduitoare ale fictiunii, dar si despre greselile grave ce se pot comite atunci cind imaginatia creatoare invadeaza realitatea, cind inclinatia catre fictional ajunge sa oblitereze judecata obiectiva. |
|
| Lavinia ROGOJINA, 9 decembrie 2010, in Echinox |
| Ispasire este un roman complicat, o matrioska monstruoasa care trebuie manevrata cu atentie, un roman care promoveaza atentia pentru orice detaliu nesemnificativ cind vine vorba de interpretare, intr-un maraton al empatiei sau al amagirii pentru cititor. Include si o minunata poveste de dragoste, si un palier exceptional din punct de vedere istoric (debarcarea de la Dunkerque), si probleme legate de etica a scriiturii si a lecturii, de fictiune, un roman care iti prezinta culpa si in care indivizii vinovati ajung sa traiasca fericiti pina la adinci batrineti, un roman care se deconstruieste singur in final, prin uitare – cind totul va fi pus in roman, oamenii reali vor deveni personaje si povestea lor va deveni versiunea oficiala a realitatii – cititorul asista insa la aceasta deturnare a adevarului (participa cumva la crima lui Briony, ca martor tacut) si ispasirea, chiar si pentru participantul pasiv, este imposibila. Restul incercarilor propun o expiere de fiecare data partiala. |
|
| Antoaneta MOGA, 9 aprilie 2012, pe Spectrum |
(...) O scriere foarte densa in informatie si referiri subtile care apoi se leaga in mod neasteptat.
In treacat fie spus, avem de-a face cu unul dintre cei mai mari scriitori britanici contemporani, licentiat in literatura engleza in tara de origine, unde a fost premiat ca unul dintre cei mai originali scriitori ai momentului.
Romanul este o lectie despre conditia umana, despre faptul ca oamenii sint atit de fragili, de efemeri si de limitati in gindire si in judecarea semenilor lor. |
|
| Camelia CIOBANU, 5 februarie 2008, in Ziua |
| Povestea este tesuta cu maximum de eleganta, McEwan desfacind fara graba ghemul narativ. Este vara lui 1935. Cea mai calduroasa zi a anului. Conacul de la tara al familiei Tallis. Adolescenta de 13 ani Briony Tallis face ultimele aranjamente pentru piesa sa, care va fi jucata la o petrecere de familie. Tatal lui Briony lipseste, ca de altfel in majoritatea timpului. Mama s-a retras in dormitorul sau, cuprinsa de una din desele migrene. Briony isi priveste pe geam sora mai mare, Cecilia, angajata intr-o disputa cu Robbie, inteligentul si aratosul fiu al credincioasei lor servitoare. Cei doi trag de o vaza, o pretioasa amintire de familie, care se sparge. Cecilia se dezbraca partial si intra in fintina pentru a recupera cioburile. Robbie ii scrie apoi o scrisoare de dragoste care ajunge in miinile lui Briony. Mai tirziu, in aceeasi zi, Briony este din nou martora unei scene fierbinti, ai caror protagonisti sint tot cei doi. Imaginatia sa deosebit de fertila derapeaza, iar tinara se avinta spre cele mai sumbre concluzii. Aceste concluzii si interpretarea gresita a unor fapte o vor determina sa formuleze o serie de acuzatii grave la adresa lui Robbie. Destinul lui si al Cecilei se va schimba pentru totdeauna. |
|
| Ionuca, 26 octombrie 2009, pe http://books.rainbowchild.ro |
| Cartea mi-a placut asa mult incit m-as uita si la film, dar am auzit ca e cam siropos. Poate totusi mai bine citesc inca un roman de McEwan. |
|
| Bogdan ROMANIUC, 22-28 martie 2008, in Suplimentul de cultura |
| Cartea lui Ian McEwan vorbeste si despre rolul scriitorului, despre locul sau in lume, despre felul in care acesta le poate face rau celor din jur prin gindirea sa, prin scrierile sale, prin maniera in care cauta si intelege adevarul. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
Ultimele aparitii
