|
|
 |
| Daniela ZECA in interviu cu Elena STANCU, octombrie 2009, in Marie Claire |
 E, mai degraba, o poveste exotica, in care vintul, lumina si mirosurile sint prezente vii, nu doar un fundal pentru subiect. Am scris sub vibratia Africii, sub fascinatia Saharei si a misterelor Islamului, fara pretentia de a le fi inteles pe deplin. |
|
| Daniela ZECA in interviu cu Corina BUHAGIAR, octombrie 2009, in Unica |
| Mie, ca femeie care citeste, imi era dor de un roman precum acesta pe care l-am publicat, asadar l-am scris cu pofta, cu incintare, dar si ca un avertisment pentru noi, toate Evele pline de ambitii si de febra competitiei permanente, de rivna de a avea o cariera si cit mai multa independenta. Dincolo de aceste „obiective” fara indoiala utile exista pericolul de a pierde vibratia unica a feminatatii, cea care ne face speciale fara fard si fara accesorii la moda. E vorba mai exact despre un mod de a intelege si de a te bucura de ce vezi in jur. Personal, aproape pierdusem acest... al saselea simt, iar Africa mi l-a redat intocmai la timp! |
|
| Daniela ZECA in interviu cu Catalina OPREA , octombrie 2009, in Ioana |
| Romanul a plecat de la personaje si de la fapte reale, pe care, bineinteles, le-am contopit in aceasta „poveste”. Astfel, Sousse Anne exista, desi povestea ei de iubire este fictiune, sotul ei se numeste Mehria, este un industrias magrebian foarte bogat, dar si un om cultivat, foarte frumos spiritual, Zaouf este doica celor 4 baieti ai cuplului, iar povestea de dragoste tesuta in roman are ca punct de plecare relatia celui de-al treilea fiu al acestui cuplu cu o tinara frantuzoaica: este povestea de iubire a unui musulman cu o crestina. Tot traseul descris in carte, in total 2600 km, l-am parcurs cu masina, impreuna cu Sousse Anne si cu fiul cel mic al acesteia (in lumea araba, o femeie nu are voie sa calatoreasca decit insotita de un barbat). Toate celelalte personaje de „raftul al doilea” sint intilnite pe parcursul celor cinci vizite realizate de mine in Tunisia, de-a lungul a doi ani. Cartea este scrisa cu infrigurarea unei europence care a avut revelatia stranietatii, care a incercat sa patrunda tainele acestei lumi si care si-a dat seama ca, pe masura ce afla mai multe, stie, de fapt, mai putine. Ca atare, am incercat sa fiu departe de ambitia ca stiu, am incercat doar sa relatez acest „pitoresc altfel”. Tocmai pentru a cunoaste mai indeaproape lumea musulmana am studiat Coranul si am constatat ca intreaga viata sufleteasca a arabilor este dominata de atmosfera acestuia. Romanul, de altfel, are structura coranica. |
|
| Emanuela ILIE, octombrie 2009, in Convorbiri literare |
| In esenta, romanul se dovedeste o meditatie despre identitate si alteritate, despre comunicare si captivitate, despre (in)adaptabilitate si alienare. Sau, in definitiv, despre supravietuire. Fara a fi un ghid de supravietuire a feminitatii intr-un timp al globalizarii insecurizante, al frustrarilor sociale, psihologice s.a., precum, sa spunem, O pasare pe sirma, romanul de debut al Ioanei Nicolae, Istoria romantata a unui safari sfirseste, totusi, prin a sugera o modalitate de rezistenta al femeii la finalul, fara indoiala traumatizant, al imposibilei iubiri de si in Orient. Noua Darrielle, cea reintoarsa intr-un Occident altfel, dar tot fascinant, traieste destul de repede aceasta ultima revelatie: “Curind, intelese ca povestea in care traise si ea vreme de doi ani putea sa se scrie si sa se stearga din nou, in sute de feluri. Acesta era numai un final dintre atitea posibile, varianta ei“. Pentru femeia ce a consumat experienta nordafricana “ ca o cruciata a vinturilor, ca o femeie care vinase“, partea ei esentiala de cucerire este insasi fictiunea propriei istorii. |
|
| Doina RUSTI, nr. 1/2010, in Contemporanul |
| Romanul Istoria romantata a unui safari aduce o poveste frumoasa, dar mai ales un univers seducator, cladit pe o arta scriitoriceasca in care se armonizeaza paradoxal notatia realista si fraza lirica, imageria memorabilia si emotia autentica. |
|
| Catalina IOANCEA, noiembrie 2009, in Avantaje |
| A fost ceva unic. La inceput am zis ca e vraja strainatatii si ca se va topi. Dar n-a fost asa. Veneam acasa si mergeam in continuare, doua saptamini, in mintea mea, cu masina, in locurile acelea, cu personajele pe care nu le retineam, pentru ca aveau nume grele. Era tot timpul un amestec de recul si de fascinatie, era foarte solicitant, si, venind acasa, retraiam socurile. |
|
| Daniela ZECA, aprilie 2010, interviu, psychologies.ro |
| E posibil sa vi se para un raspuns egocentric, dar va marturisesc ca scriu in primul rand ca sa ma impac cu mine insami si nu in ultimul rand, ca sa ma cunosc. Foarte multe concilieri cu propria mea persoana, suficient de controversata, s-au intamplat gratie scrisului: mi-am recunoscut obsesii, reprimari, tristeti nemarturisite, nostalgii. In alta ordine, scriu carti pentru ca acesta este lucrul pe care cred ca stiu sa il fac cel mai bine. Desi pare falimentar intr-o era a vizualitatii exacerbate si a virtualului, scrisul este fronda mea, o strategie de rezistenta, dar si o ofensiva permanenta, fiindca ar fi o ipocrizie sa nu recunosc ca sper intotdeauna ca prin gestul meu sa-i conving si pe altii (entuziasti sau sceptici) ca imaginarul de neconfundat din substanta fictiunii ramane valabil si fara rival. |
|
| Alex STEFANESCU, 6 noiembrie 2009, in Romania literara |
| Prozatoarea integreaza cu arta in textul sau de un dramatism sobru, strabatut de la inceput pina la sfirsit de melancolie, elemente de civilizatie araba. Cu o competenta uimitoare ea numeste si descrie fara nici o ezitare fructe, flori, feluri de mincare, bijuterii, vestminte din recuzita vietii de fiecare zi a unui Tunisian. Si aceasta nu pentru a-si impodobi exterior textul, ci pentru a-l face greu de poezia locului, de senzualitatea uleios-inmiresmata a lumii orientale. |
|
| Bogdan ROMANIUC, 3-9 octombrie 2009, in Suplimentul de cultura |
| Povestea de iubire dintre un musulman din Magreb si o europeana, consumata „intr-o limba nici a ei, nici a lui”, ne duce cu gindul la Cinci nori colorati pe cerul de rasarit ai Florinei Ilis si la patratul amoros format din cele doua cupluri Darie-Kiyomi si Ken-Lili. Ratacite printre cuvinte, personajele Danielei Zeca schimba nu vorbe, ci stari, „temperaturi ale miinii”, pentru ca „Mehria un avea chip si nici voce. Era o unda, mireasma lemnoasa a pielii de vinator si a singelui african”. Intreg romanul este, de altfel, o parabola a vinatorii. Darrielle traieste, printre fapturi ascunse sub val, revelatia Africii „insolente“, care nu iubeste femeile. Dupa doi ani petrecuti pe pamint african, ani in care a pierdut aproape orice legatura cu lumea veche (asa cum e numita Europa in romanele lui Carpentier), Darrielle paraseste Magrebul „intarita pentru tot ceea ce avea sa urmeze, ca o cruciada a vinturilor, ca o femeie care vinase”. |
|
| Daniela ZECA in interviu cu Bogdan ROMANIUC, 3-9 octombrie 2009, in Suplimentul de cultura |
| Pentru cititorul fidel (si ideal) care a ajuns pina la ultima pagina a Istoriei romantate... titlul in sine se vadeste de o amara ironie, astfel ca orice tusa lirica ori presupuse veleitati romantice ale stilului ramin impresii vagi. Cred ca am scris un roman acut, care pastreaza sub armoniile de suprafata tonul de alarma dintr-o poveste a diferentei imposibil de conciliat si a faliei primejdioase dintre doua lumi. Daca ar trebui sa rezum intr-o imagine ceea ce scriu si, mai ales, ceea ce voi mai scrie, totul semana cu un tatuaj: ai spune ca neted, colorat uneori, pare sa se dizolve la cel dintii strop de apa. Doar ca e o inscriptie chimica, scrijelita cu ace subtiri, chiar sub piele. |
|
 | | 1 | 2 | 3 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Daniela Zeca-Buzura
Istoria romantata a unui safari
|
|
|
|
Ultimele aparitii
