|
|
 |
| Codrin Liviu CUTITARU, septembrie 2009, in Dilemateca |
 Putini autori au reusit sa se supuna introspectiilor absolute, in interiorul carora autoscopia sa capete dimensiuni de examen clinic sever – riguros pina la masochism chiar –, si sa pastreze totodata, la suprafata macar, culoarea benigna, atragator-inofensiva a fictiunii. Intre cei care au depasit, cumva neverosimil, bariera (fireasca) de recluziune a sinelui, Sulvia Plath, americanca naturalizata in Anglia, ocupa, fara indoiala, o pozitie fruntasa. Poemele sale si, cu precadere, dramaticele, exoticele, morbidele Daddy, Lady Lazarus si The Colossus trec de pragul strict biografic si sondeaza – cu o voluptate singulara, as zice, in lirica moderna si postmoderna – subliminalul auctorial, acolo unde numai psihanalistul si duhovnicul pot avea, eventual, acces. |
|
| Ana Maria ONISEI, august 2009, in Tabu |
| Textele adunate in Johnny Panic si Biblia viselor nu sint altceva decit colectia spamielor lui Plath, colectie subiectiva, deci universala. De la momentele de slabiciune, cind poeziile ii erau refuzate de The New Yorker, la caderile legate de imbatrinire – «O Viata Trece. Viata Mea», dupa cum scria intr-o insemnare din jurnal. De la visele si gindurile despre moarte la amintirile copilariei, adinci si inecacioase ca apa sarata – «O vreme nu am crezut nici in Dumnezeu, nici in Mos Craciun, ci in sirene.» Si rezultatul asumarii tragice a propriei lupte interioare. |
|
| Oana BOCA, 23 iulie 2009, in Observator cultural |
| Sylvia Plath respinsese categoric mai multe dintre povestirile incluse in volum, prin urmare acestea sint publicate impotriva vointei sale – un aspect care trebuie luat in considerare. Dar, in ciuda acestui fapt, sint niste scrieri deosebit de interesante, care merita pastrate, fie si doar ca indicii cu privire la autobiografia ei launtrica. Unele dintre ele demonstreaza, chiar mai clar decit povestirile mai reusite, cit de mult i-a imobilizat fantezia si inventivitatea simpla prezenta obiectiva a lucrurilor si intimplarilor. |
|
| Florentina CIUVERCA, 21 iulie 2009, in Evenimentul zilei |
| Johnny Panic si Biblia Viselor poate fi incadrat in categoria „ghidurilor” care te duc spre sofisticata si angoasanta poezie a Sylviei Plath. Cele mai interesante sint insemnarile zilnice, selectate din 1956, in perioada in care studia la Cambridge, si din 1961-1962, anii in care mariajul ei cu Ted Hughes se prabusea. Notitele din studentie sint in aceeasi masura jurnal si exercitiu literar, in care se poate deslusi tot ce avea s-o indrepte spre gestul final. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Sylvia Plath
Clopotul de sticla
|
|
|
|
Ultimele aparitii
