|
|
 |
| Daniel CRISTEA-ENACHE, nr. 25, 28 iunie 200, Cultura |
 Avizat asupra diferitelor retorici justificatoare si strategii narative, Sorin Stoica a mizat, in proza lui, pe o recuperare a firescului. El efectueaza, practic, cu fiecare carte o intoarcere la realism, cu captarea unor voci de personaje si a unor istorii pe care acestea le traverseaza. Daca realitatea inconjuratoare pare usor de vazut si batut cu pasul, translarea ei in fictiune presupune un adevarat arsenal de tehnici compozitionale, elemente de constructie epica si trucuri bine venite. |
|
| Sanda CORDOS, mai 2006, Dilemateca |
| Nu stiu daca Sorin Stoica va juca in biografia generatiei sale rolul de figura emblematica (asa cum l-a avut Nicolae Labis intr-a sa); sper insa ca spiritul si valorile sale sa fie bunuri comune ale celei mai tinere generatii de scriitori. |
|
| Alina SPINU, iunie 2006, Tomis |
| Nu este o carte din paginile careia sa transpara durerea, ci, asa cum am patit-o si la Creanga, bucuria de viata, jovialitatea, atentia pentru detalii, pentru spectacolul cotidian. Sorin Stoica nu se plinge (poate doar pentru faptul ca nu mai are voie sa rida pentru ca sanatatea fragila i-ar fi zdruncinata si de un banal hohot de ris), vorbeste cu naturalete si amuzament maxim despre retetele miraculoase (broaste testoase macerate si ingurgitate ritualic) pe care prietenii incearca sa i le aplice, despre colegii din sordidele camere de spital, despre programele tv deplorabile, despre satul natal unde a fost nevoit sa revina, despre adolescenta, despre prieteni, despre sine. |
|
| Tiberiu STAMATE, aprilie 2006, in aLtitudini |
| Volumul lui Sorin Stoica e inconjurat de acel aer de dramatism al «destelenirii», numai ca pentru el finalul acestui interval al incertitudinii nu a insemnat acomodarea la o noua viata, ci disparitia fizica. |
|
| Bogdan-Alexandru STANESCU, 8 aprilie 2006, Adevarul literar si artistic |
| Observatie maniaca, careia nu-i scapa nici un amanunt, analiza antropologica, ironie acida si o tristete naucitoare: rezultatul lecturii este o stare atit de confuza, un amalgam de emotii puse in ordine printr-o tehnica a contrapunctului pe care o simti «nelucrata», ci venind din chiar natura unui prozator autentic. Dar, de ce sa nu recunosc, ceea ce m-a prins cu adevarat a fost chiar caracterul de analiza plina de ironie, careia nu-i scapa nici un aspect al Romaniei vazute de departe. O dubla indepartare: una spatiala, cauzata de retragerea in casa parintilor, la Banesti, si una profunda, a fiintarii intr-o zona damnata, a bolii incurabile. |
|
| Paul CERNAT, 21-27 august 2008, in Observator cultural |
| Sorin Stoica, autor cu mari rezerve de autenticitate si cu un discurs narativ in al carui sound atasant se intilnesc Marin Preda si Mircea Nedelciu… |
|
| Nicolae PRELIPCEANU, 20 martie 2006, Romania libera |
| Este, de fapt, jurnalul anului 2005, perioada finala a vietii acestui tinar intelectual, specializat in antropologie culturala, cind traia retras in satul natal din Prahova. Observatiile sale asupra vietii publice sint, cu toate acestea, foarte vii si ascutite, citeste mult si isi noteaza opiniile asupra autorilor sau cartilor citite, iar scriitorul din el vede cu un ochi special realitatea satului in care e silit sa traiasca, oamenii si faptele lor marunte, de fiecare zi. E o observatie, pe alocuri, «la firul ierbii», cu o expresie cam fotbalistica, dar folosita mult azi ca un veritabil prefabricat, care ar fi putut sa stea la baza altor carti de proza. Dar n-a mai fost sa fie… |
|
| Dumitru GORZO, 2 iunie 2006, Dilema Veche |
| Jurnalul lui mi-a placut de la primele pagini. O carte scrisa din prima, nascuta ca un crochiu, ca o schita, cu anumite imperfectiuni, nu voite, nu cautate, normale. O normalitate cu un gust clar, neamestecat, un personaj pe care il simti la fel, de la un capat la altul, puternic, intens, uneori spumos. |
|
| Marius CHIVU, 2 iunie 2006, Romania literara |
| Generozitatea cu care un scriitor ofera frumusetea lumii si cautarea acelei «limbi comune» care sa stirneasca emotii in oameni, vorbeau, de fapt, despre disponibilitatea lui de a insufla seninatatea, de a satisface nevoile cititorului, recuperind povestirea din zonele marginale, oferind-o apoi mai departe, modest, fara orgoliu auctorial. |
|
| Daniel CRISTEA-ENACHE, 18 august 2006, Evenimentul zilei |
| Ceea ce m-a impresionat inca de la debutul sau editorial a fost exceptionalul simt auditiv al naratorilor si al autorului: o ureche deschisa ca o pilnie catre lumea din afara si inregistrind modulatiile vocii fiecarui personaj. Din cele mai banale intimplari, scriitorul reuseste sa extraga o dimensiune ascunsa, secreta, a oamenilor obisnuiti, a vietii insesi, in intregul ei conglomerat apasator. Un realism profund amintind de Vasili Suksin. |
|
 | | 1 | 2 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Sorin Stoica
Aberatii de bun-simt
|
|
|
|
Ultimele aparitii
