|
|
 |
| Ion VIANU, septembrie 2007, in Dilemateca |
 Jurnalul lui Carol I este, de fapt, un memento al fiecarei zile de domnie. Sint notate doar evenimentele brute: starea vremii, zilnic; intrevederea cu un ministru, dar niciodata continutul convorbirii; rare sint judecatile de valoare: calitatea performantei unui cintaret sau a unui discurs politic; niciodata uitate – o adevarata pasiune! – sint partidele de biliard (toti politicienii ar trebui sa stapineasca acest joc, al loviturilor indirecte). Intrebarea pe care mi-am pus-o este daca din insemnarile punctuale, obiective razbat reactiile celui care ia notele, psihologia lui. Pentru cititorul pasionat de notatii zilnice, de agende, de efemeride, lectura atenta a textului nu este suficienta. Se simte indemnat sa practice o lectura de alt gen. Una care cere o anumita practica psihologica. Rasplata este pe masura efortului. Sub notele reci, apare subtextul, scris cu cerneala simpatica. Ceea ce nu poate fi spus apare deodata vizibil. Indicibilul devine subiect de drama. Beneficiile unei asemenea lecturi sint mari, materia arida a agendelor se coloreaza, reaprinde momente pe care le-am fi crezut moarte. |
|
| Liana PAUN, nr. 318, Banateanul |
| Cu ingrijorare percepe Carol si luptele politice din tara, fie cele dintre conservatori si liberali, fie din interiorul partidelor, nereusind sa se familiarizeze cu aceste «dezbateri» latine. Jurnalul e o marturie ca cel dintii rege al Romaniei era preocupat sa pastreze un echilibru intre cele doua mari partide din acea vreme si nu exista nici o insemnare pe baza careia sa poata fi banuit de partizanat. Ingrijorarea razbate si atunci cind scrie despre intrigile unor agenti rusi in Moldova, care agitau populatia impotriva guvernului. Carol a notat si faptul ca, vreme de vreo doua zile dupa proclamarea Regatului, nu a sosit nici o telegrama de recunoastere din partea marilor puteri, lucru care nu l-a lasat indiferent. |
|
| Vasile DOCEA in interviu cu Raluca PUSCASU, 7-13 iulie 2007, in Suplimentul de cultura |
| Informatiile continute de jurnal sint derutant de diverse. Regele a facut insemnari despre activitatea sa politica, de stat, dar si despre viata personala. Scrie despre colaboratorii politici, dar si despre membrii familiei. Noteaza aproape zilnic starea vremii, dar nu uita sa-si insemneze spectacolele de teatru sau de opera la care asista. Descrie calatoriile si vizitele oficiala, dar nu ezita sa consemneze calatoriile de placere sau in scopuri personale. Scrie despre intilnirile si discutiile cu diplomati straini, dar nu uita sa contabilizeze intilnirile cu functionari marunti sau oameni obisnuiti, pe care ii cunoaste cu ocazia frecventelor calatorii prin tara. Aproape totul face obiectul consemnarilor, de la temperatura atmosferica, viteza vintului sau temperatura sotiei in timpul unei crize de otita, pina la marea politica europeana si la discutiile purtate cu imparatii Germaniei si Austriei. |
|
| Dana IONESCU, 25 ianuarie 2008, in Ziua |
| Identitatea perfecta dintre imaginea regelui si imaginea omului, pe care au afirmat-o istoricii, reiese fara nici o indoiala din acest prim volum al jurnalului. Carol I este rege si in viata publica, si in cea privata. Rar scapa din penelul Regelui vreun calificativ despre vreun personaj, desi pe fundal evolueaza personaje implicate direct in subiectele principale ale agendei politice: lupta dintre liberali si conservatori, relatia cu Imperiul Rus, alianta cu Puterile Centrale in 1883, situatia Dunarii, situatia Bulgariei. Jurnalul lui Carol I e dominat de simt practic, de dorinta de comme il faut, astfel incit atmosfera e doar consemnata, prudent, si nu creata. |
|
| Ion VIANU, 24 iulie 2007, in Romania libera |
| Jurnalul cuprinde notatii despre activitatea de zi cu zi a regelui si prea putine indicatii directe asupra vietii personale sau a caracterului suveranului. Aflam care era, pe vremea aceea, activitatea zilnica a unui sef de stat, in speta a unui rege constitutional. A unui suveran care avea foarte multa putere (cum nu mai aveau regii occidentali). Regele putea sa refuze sa semneze orice lege votata de parlament. Pentru a preveni intirzierile care ar fi rezultat dintr-un refuz ulterior din partea sa, regele primea aproape zilnic ministrii care ii prezentau proiectele de legi. Regele indica principalele trasaturi ale legii ce urma sa fie votata, pentru a preveni du-te-vino-ul textelor intre Camere si Palatul Regal. Pe de alta parte, Carol I era un rege calator. Mereu in inspectie prin tara, vizita unitati militare, orase de provincie, dar si proprietatile personale. Cu toate acestea, nu era "dependent" de putere ca de un drog. Mergea la vinatoare, juca biliard, participa la lecturi literare ale reginei in prezenta Printului mostenitor. Calatorea foarte des in strainatate, in vacante, dar si in interes politic, in vizita la alti suverani ai Europei. |
|
| Dan C. MIHAILESCU, in emisiunea „Omul care aduce cartea”, 20 iulie 2007, la PRO TV |
| Este un Carol altfel decit il stim din manualele de istorie, nu este acea statuie din fata Muzeului de la Castelul Peles. Este un om foarte viu si, dincolo de carcasa neamtului, se simte deja ca forfoteste duhul latin dimbovitean al Romaniei. |
|
| Dan C. MIHAILESCU, 15 iulie 2007, Jurnalul national |
| O carte interesanta intii de toate pentru istorici – plina cu inventarul audientelor, proiectelor de lege, aniversarilor, deplasarilor, onorurilor, vizitelor, inspectiilor, petrecerilor, bolilor, febrelor si intrigilor preelectorale parlamentare si guvernamentale etc. –, dar din care si cititorul obisnuit are de tras varii foloase. |
|
| Valeriu GHERGHEL, 13 iulie 2007, Ziarul de Iasi |
| S-a banuit multa vreme (fara dovezi temeinice) ca regele Carol I (1839-1914) a tinut un jurnal mai mult sau mai putin intim. Dar abia acum jurnalul sau, redactat in germana, iese la lumina, in traducerea istoricului Vasile Docea. Jurnalul constituie, fara discutie, un document exceptional. Mai ales pentru istorici. Nimic mai putin «intim» decit aceste notatii meticuloase, care nu omit nici o zi din existenta foarte plina, foarte ordonata a suveranului. Romania moderna, la inceputurile sale, a avut nevoie de un asemenea suveran. Echilibrat, nitel pedant, rece si foarte respectuos fata de moralitate si principii, Carol I s-a identificat cu vointa nationala. In 1866, cind a fost chemat la tron, Romania a avut noroc. |
|
| Vasile DOCEA in interviu cu Ovidiu SIMONCA, 11 iulie 2007, in Observator cultural |
| Carol I era o persoana formala, a fost educat in acest spirit al cultivarii conversatiei. Si orice conversatie incepe, comod, cu starea vremii. Fac o paranteza: educatorul sau, Georg Schaefer, povesteste ca l-a insotit pe Carol I, cind era la scoala de artilerie, la un bal. Carol participa pentru prima oara la un bal, avea 17 ani si iese pentru prima data in public. S-a descurcat admirabil. Asa ca, in familia lui Carol, a face conversatie era o chestiune care se cultiva, primeai nota. Carol I a fost pregatit in acest spirit: ce subiecte abordai, cum le abordai, cu ce ton, cit va dura conversatia. Carol I era foarte activ. Era opusul unei persoane meditative. Era un om de actiune, foarte ordonat. Acest jurnal l-a tinut neintrerupt din 1856 pina la moarte. De obicei, seara nota Carol ce se intimplase in timpul zilei, rar lasa pe a doua zi sa-si completeze jurnalul. Uneori scria si in timpul evenimentelor la care participa. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Richard Clogg
Scurta istorie a Greciei
|
|
|
|
Ultimele aparitii
