|
|
 |
| Daniel CRISTEA-ENACHE, octombrie 2008, in Idei in Dialog |
 N. Steinhardt da, prin Jurnalul fericirii, una dintre cele mai ardente si mai complete marturii romanesti asupra infernului parcurs. |
|
| Florian ROATIS, martie 2009, in Nord Literar |
| Cine citeste Jurnalul fericirii - carte fundamentala nu numai in bibliografia operei lui N. Steinhardt, ci si in literatura romana, fiind, de departe, cea mai citita dintre cartile „de sertar” - ramine coplesit si, in final, transfigurat in fata marturiilor venite din „subterana”. |
|
| Gheorghe GLODEANU, iunie 2009, Colocviile Internationale Interdisciplinare |
| Lucrarea are o puternica incarcatura livresca. Nu viata este modelul suprem al artei, ci literatura devine un veritabil model pentru viata. Situatiile-limita traite in realitate sint comparate mereu cu situatii existentiale decisive din opere literare celebre apartinind literaturii universale. La acestea se adauga trimiterile la textele religioase, care au lipsit din literatura ultimilor 50 de ani. Tragedia e traita prin cultura, conditia victimei fiind comparata cu aceea din romanele pilduitoare din veacul trecut. In esenta, Jurnalul fericirii e romanul unui destin. |
|
| arhim.dr. Macarie MOTOGNA, iunie 2009, Colocviile Internationale Interdisciplinare "Nicolae Steinhardt" |
Pentru a putea fi omul cu adevarat liber, N. Steinhardt leaga indisolubil libertatea de curaj, aratind ca orice eveniment negativ vine din lipsa de curaj si ca se poate trece peste orice impas atunci cind nu lipseste curajul.
Ce ramine pina la urma pentru asigurarea libertatii? Care e chezasul sigur? Numai unul: curajul fizic al indivizilor.
Marile spirite au aflat adevărul acesta. |
|
| Daniel CRISTEA-ENACHE, decembrie 2008, in Idei in Dialog |
| Crestinismul este pentru Steinhardt mai putin o dogma si mai mult o stare. O stare de bine si un echilibru moral, cistigate si apoi pastrate, cu tot cu ebulitia intelectuala caracteristica autorului-protagonist. Rareori elementele de baza si temeiurile credintei ortodoxe au fost, la noi, interogate atit de atent si explicate dinlauntru cu o asemenea efervescenta. |
|
| Daniel CRISTEA-ENACHE, 18 aprilie 2009, in Evenimentul zilei |
La Steinhardt, balansul este mai mare si aventura interioara, maximala. Condamnat pentru vina de a nu-si fi tradat prietenii din lotul „mistico-legionar” Noica-Pillat, el va descoperi tocmai aici, in infernul inchisorii politice, salvarea prin credinta. Evreul care impartaseste, prin propria optiune, soarta legionarilor (cu si fara ghilimele) primeste la Jilava botezul crestin.
Decizia lui, indelung cintarita si aminata in anii de libertate, e deodata rapida. Iar scena propriu-zisa a botezului, din Jurnalul fericirii, este absolut senzationala. |
|
| Ioan STANOMIR, 17-23 martie 2009, in revista 22 |
| La doua decenii de la editarea sa, Jurnalul fericirii transcende dimensiunea documentara, pentru a atinge un nivel al reflectiei in marginea pozitiei pe care umanitatea o detine in mijlocul unei ideocratii in continua expansiune. Comparabil doar cu vastul roman penitenciar al lui Ion Ioanid, Inchisoarea noastra cea de toate zilele, Jurnalul fericirii propune o gramatica a memoriei care il apropie de textele fondatoare ale spatiului rus si central-european. Atit de bulgakovian, destinul Jurnalului fericirii, confiscat de Securitate si reconstituit benedictin, evoca maretia tragica a incercarilor unui continent. Memoria este, in filosofia lui N. Steinhardt, o parte din substanta libertatii. Demnitatea implica refuzul acceptarii suveranitatii adevarului revelat al tiraniei. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
N. Steinhardt
Daruind vei dobindi. Cuvinte de credinta
|
|
|
|
Ultimele aparitii
