 |
| Grigore CHIPER, noiembrie-decembrie , in Contrafort |
 Kasa Poporului poate fi calificat in mai multe feluri, date fiind multiplele lui deschideri, ii pot fi intrevazute cu certitudine radacinile. E un roman in care, pornind de la citeva modele-parametri, autorul a dat friu liber unei imaginatii a morbidului si cadavericului. Deci, Kasa Poporului e un roman-construct, cu un univers imaginat da capo al fine, iar tangentele cu realitatea se exprima la nivelul unor trairi cit de cit omenesti ale eroilor cartii, al unor descrieri de interior si exterior, viziuni, dialoguri, portrete, cosmaruri – toate impinse spre limite extreme, ajunse pe o margine de prapastie |
|
| Octavian MIHALCEA, iulie-august 2008, in Diagonale |
| Un roman experimental, frust si grav, ce reliefeaza fondul patologic propriu totalitarismului romanesc. Personajele par spectre tenebroase ale trecutului, dar si ale prezentului, criminali, tortionari, personificari infernale bintuindu-ne subconstientul. O carte care intriga si flageleaza, scindeaza si unifica totul intr-un poem ce se cere, conform afirmatiei lui Mitos Micleusanu, descoperit la final. |
|
| Bogdan ROMANIUC, 5-11 iulie 2008, in Suplimentul de cultura |
| Kasa Poporului poate fi considerat un manifest indreptat impotriva comunismului, impotriva regimului totalitar ale carui urme se mai vad inca la tot pasul. Romanul lui Mitos Micleusanu este insa si un experiment in care cititorul este supus la grele incercari. Micleusanu, dupa cum a marturisit chiar el la lansarea cartii, si-a dorit sa scrie «un roman modular». Kasa Poporului este, am putea spune, o carte a usilor deschise, caci celebra cladire ce domina centrul Bucurestiului poate fi vizitata in aceste pagini fara nici o restrictie. |
|
| Mitos MICLEUSANU in interviu cu Bogdan ROMANIUC, 5-11 iulie 2008, in Suplimentul de cultura |
| «Strigatul» este un capitol prin care am accentuat neputinta noastra de a mai spune ceva in anumite situatii. Neputinta de a mai gasi vreo explicatie, de a gasi rostul sau forta pentru a continua... Cu alte cuvinte, este vorba despre paroxistica izbucnire de revolta in fata nebuniei existentiale. |
|
| Mitos MICLEUSANU in interviu cu Mihail VAKULOVSKI, 30 octombrie – 5 noi, in Observator cultural |
| Eu resping ideea de finalizare sau dezlegare a textului, fiindca nu urmaresc rezolvarea lui, ci mai degraba deschiderea spre orice isi inchipuie cititorul. Scriu „sincopat“, nerezolvat, incoerent sau cliseizat, fiindca asa vad lumea, incompleta, cliseizata si dogmatica, in incercarea ei de a raspunde normelor socio-cultural-politice. Iar privitor la revolta sau manifest, acestea sint, dupa mine, „dogmele„ antidogmatismului. Din aceasta cauza prefer un soi de investigatie in timp real, o „auto-terapie„ bazata pe improvizatie si renuntare la normal, rational, inchegat sau finisat. Din pacate, multi critici gindesc prea determinist, prea cauzal si nu rezista tentatiei de a-si etala virtutile de specialisti. Literatura nu trebuie sa fie cumva anume. Criteriile genereaza trenduri, branduri. Eu nu cred in ele. Nu cred in literatura formata si nici in scriitori formati. In opinia mea, scriitorul este intr-o continua dezvoltare, preluata, continuata si ramificata dupa moartea lui de altii. Asta asigura „nemurirea“ literaturii ca intreg. |
|
| Andra MATZAL, 27 iunie 2008, in Cotidianul |
| Metafora construita in jurul Casei Poporului, marcata grafic prin schimbarea unei singure litere – Casa devine Kasa – este alimentata, cu fiecare pagina si, implicit, cu fiecare pas al fictiunii halucinante. Pentru ca despre un asemenea personaj, un monument al absurdului si un muzeu care se hraneste lacom cu cadavre din toate speciile, de la balene si lebede, pina la sfinti, filosofi si savanti, toate transformate indistinct in «combustibil» pentru aceasta masinarie, nu se poate scrie decit intr-o limba a delirului, capabila sa construiasca o poveste pe masura. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
Ultimele aparitii
