 |
| Florina PIRJOL, iulie 2008, in Dilemateca |
 E o provocare pentru orice cititor cu nervii tari, cu experienta de lectura si rabdare, dar mai ales pentru cei care, nestiindu-i cartile, iau de bun subtitlul romanului – «un roman de duminica». Dincolo de faptul ca e un text cursiv, alb, ca un urias monolog, cvasi-ilizibil, digresiv pina la limita insuportabilului, parodic, uneori amuzant, cu multiple jocuri lingvistice greu sau imposibil de tradus – romanul Lacomie isi bifeaza, controversat, succesul. |
|
| Lucia POPA, 8 aprilie 2008, in Cotidianul |
| Construit ca un thriller psihologic, romanul este un pretext pentru a constata si ironiza meschinaria mecanismelor sociale si a prejudecatilor care distrug vointa femeilor, transformindu-le in idealiste ratate, prinse intr-un continuu si facil mit al fericirii erotice. De dragul acestui vis, ele se arunca in scenarii de mina a zecea, previzibile si amare, mai toate sfirsind intr-un cosmar in care umilinta, sordidul si suferinta sint notele predominante. |
|
| Bogdan ROMANIUC, 26 aprilie-2 mai 200, in Suplimentul de cultura |
| Lacomie trage si un semnal de alarma asupra pericolului pe care il reprezinta mitul iubirii adevarate pentru femeile asa-zis emancipate, femei care cad victime «barbatului ideal». In roman, acest barbat ideal este reprezentat de jandarmul Kurt Janisch, un politist frustrat, pasionat de femeile singure si bogate, pe care le seduce, le umileste, iar apoi le ucide. Prin acest roman, autoarea isi manifesta aversiunea totala, aproape dispretul, fata de mecanismele politice din tarile occidentale in general, si din Austria in special. Lacomie este o satira acida la adresa austriecilor, denuntind totodata relatiile de aservire dintre femei si barbati. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
Ultimele aparitii
