|
|
 |
| Angelo MITCHIEVICI, iunie 2010, in Dilemateca |
 In Legaturi bolnavicioase – cu o ecranizare reusita a regizorului Tudor Giurgiu –, in ciuda titlului care reclama cartea cu vicii multiple, dar nicidecum homoerotice, a lui Choderlos de Laclos, Cecilia Stefanescu face loc unei analize minut ioase a atractiei sexuale pe care o resimt doua prietene. Desi prilej de judecata morala dintr-un unghi ingust, a unei moralitati vetuste, relat ia lesbiana apare atit ca o love story, dar si ca un proces psihologic-afectiv de maturizare, fara bagajul demonic cutumiar. Ceciliei Stefanescu ii revine meritul de a normaliza nu atit relatia intre persoane de acelasi sex, cit privirea publicului in legatura cu aceste relatii, pastrind in propriul unghi subiectiv naturaletea si sensibilitatea, care este proprie literaturii de calitate. |
|
| Vasile Dem. ZAMFIRESCU, aprilie 2008, in Dilemateca |
| Din punctual de vedere al psihanalistului, proza Ceciliei Stefanescu reuseste sa descrie cu acuitate si finite momentele esentiale din evolutia sufletului feminin, de la fascinatia nelimitatului la nostalgia sa. Ceea ce psihanaliza ascunde in lucrari savante, accesibile doar specialistilor, scriitoarea ofera spre catharsis tuturor. |
|
| Marius CHIVU, 5 octombrie 2005, Romania literara |
| Putine romane de debut, postdecembriste, si-au cistigat o notorietate a lor asa cum s-a intimplat cu romanul Ceciliei Stefanescu, Legaturi bolnavicioase: comentata favorabil, epuizata din librarii si intrata destul de repede in bibliografia unor cursuri optionale sau chiar facind subiectul dizertatiilor universitare, cu o traducere in franceza si o ecranizare aproape gata. Acum trei ani, cind a aparut prima editie, subiectul cartii i-a entuziasmat pe comentatori prin noutate si i-a facut sa creada ca romanul inaugura o serie. Acum, dupa debutul unei generatii intregi de tineri prozatori, putem trage o surprinzatoare concluzie: de fapt, cartea Ceciliei Stefanescu n-a fost urmata, in plan literar de nimeni. |
|
| Cecilia STEFANESCU in interviu cu Elena VLADAREANU, 5 noiembrie 2005, Averea |
| Toti criticii care vorbesc despre cartea mea ma pun in relatie cu alte autoare, niciodata cu autori. Nu vorbeste nimeni de ceilalti autori congeneri mie. Toata lumea compara autoarele intre ele. Ce poate fi mai discriminatoriu decit asta? Daca mai vorbim si despre literatura feminina, atunci am terminat-o. Ma califica in vreun fel ca sint o autoare de gen feminin? Asta nu imi ofera nici valoare si nici nu ma absolva de alte lucruri. Trebuie sa judecam relaxat, sa vorbim despre literatura in general, fie ca e ea buna sau proasta. Eu propun sa vorbim despre literatura celor care beau cafea de dimineata sau despre literatura celor care beau ceai de dimineata. |
|
| Mircea MIHAIES, 30 iulie 2005, Cotidianul |
| Editia a doua, revazuta, a romanului de debut al autoarei confirma nu doar interesul pentru un anumit tip de proza (centrata pe erotism si pe confesiunea indrazneata), dar si resursele de expresivitate ale celor sus-mentionate. Vulnerabila si agresiva, proza incita la maximum. Fetele stiu de ce! |
|
| Doris MIRONESCU, 3 septembrie 2005, Suplimentul de cultura |
| Toate experientele din carte poarta amprenta ingenuitatii curioase din care izvorasc, iar intercalarea scenelor erotice «ale experientei» (studentie) cu acelea «ale inocentei» (copilarie) subliniaza cit de mult se aseamana acestea in fond. |
|
| Cecilia STEFANESCU in interviu cu Miruna MIHALCEA, 3 decembrie 2005, Jurnalul National |
| M-am apucat de roman cind se tot vorbea de postmodernisme, literatura usurica, lume relaxata si cind nu dadea bine sa abordezi teme… greoaie. In ceea ce priveste filmul, mi-a fost teama sa lucrez la el. A fost o experienta dura, sa ies din singuratatea scriitorului, sa simt ca pot pierde controlul. Cartea e rabdare, filmul e forta, dinamism. |
|
| Adina DINITOIU, 29 septembrie 2005, Observator cultural |
| Legaturi bolnavicioase respira nu atit autenticism, cit un soi de bovarism auctorial, care o impinge pe eroina in bratele lui Alex si apoi ale artistului Renato, o face amatoare de parfumuri (pentru a o seduce pe Alex) si de madlene ale memoriei. Plictisul prafuit al provinciei, adolescenta petrecuta printre carti, divortul intre iluziile livresti si cotidianul dezamagitor constituie oricind o trambulina spre aventura boema, careia i se abandoneaza studenta la Bucuresti. Romanul este, ca la Simona Popescu, desi nu la fel de explicit, unul al virstelor succesive si al (cautarii) identitatii eroinei, ajunse la finalul cartii undeva la jumatatea maturitatii, «jumatefata – jumatefemeie». As spune ca acest aer livresc, scriitura elaborata, constructia atenta dau nota stilistica specifica Ceciliei Stefanescu, fara insa a exclude prospetimea sau frustetea senzatiei. Si inca o particularitate: siguranta narativa, fara urma de patetism. |
|
| Cecilia STEFANESCU, 29 octombrie 2005, interviu cu Ovidiu SIMONCA, in Suplimentul de cultura |
| Venim dintr-o cultura vie, fara complexe, venim dintr-o lume aproape exploziv de libera. Cred ca oricine dintre scriitorii romani se poate exprima in spatiul cultural european si transatlantic. M-a intrebat unul dintre ziaristii francezi care au venit sa ne intervieveze daca nu mi-as dori sa traiesc in alta parte. Nu, nu vreau sa traiesc in alta parte. Romania imi va oferi subiecte nenumarate. Si ma simt bine aici. |
|
| Tania RADU, 23 august 2005, 22 |
| O carte nu tocmai construita, adusa la ultima pagina printr-o gratioasa aglomerare de secvente narative asimetrice, scrise la persoana intii, a carei «arhitectura» aminteste eventual de sertarul cu lenjerie al unei tinere fete: dezordine in tonuri pastel sau voit violente, accesorii nedomesticite iesind prin fantele impudice ale mobilei. Un amestec de joaca si virtuozitate stilistica, glisind de la fetisismele precoce ale prescolaritatii la derapajele temporare ale adolescentei tirzii. Efect chopinian: linced, saturat, epuizant si catharctic deopotriva. O carte care nu spune, ci mai degraba «cinta». Cuvintele sint mute, asa cum se intimpla uneori in poezie. Desi sondeaza, ca si Cartarescu, in abisul virstei sexului incert, Cecilia Stefanescu iese cu forta in afara oricarui epigonism. Viziunea ei, sustinuta de o scriitura apasata, captivanta chiar si prin imperfectiuni, exploreaza pina la limita feminitatii, in numele feminitatii, intr-una dintre cele mai frumoase carti despre tinerete. |
|
 | | 1 | 2 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Cecilia Stefanescu
Legaturi bolnavicioase
|
|
|
|
Ultimele aparitii
