|
|
 |
| Paul CERNAT, 23 august 2005, Bucurestiul Cultural |
 Explorind o zona sensibila (atractia lesbiana e, se pare, destul de raspindita, ca intimitate de substitutie, in rindul tinerelor), autoarea evita, cu gratie copilareasca, exhibitionismele vulgare (agreate de veleitari). Poate si pentru ca are de spus ceva intim, cu miza interioara. Tentatia detabuizarii, atractia «sexualitatilor alternative» si a boemei tinerilor artisti reprezinta mai curind un snobism evazionist de printesa dezabuzata decit expresia unei autenticitati plebee. Povestea e developata cu un firesc ce nu exclude sofisticarea, dupa cum nici corporalitatea tiranica nu elimina doxa reflexiva, misterul si... sufletul. |
|
| Cecilia STEFANESCU, 21 octombrie 2005, interviu cu Diana SOARE, in Jurnalul de Est |
| Cind m-am apucat sa scriu cartea, ma loveam de un tabu: acela ca nu mai poti scrie despre dragoste, de exemplu, despre marile teme. Ca marile teme «s-au fumat» intr-un fel. Acest lucru m-a iritat foarte tare, pentru ca mi se pare ca, de fapt, poti scrie despre orice. Inclusiv despre moarte sau dragoste. Pina la urma, acolo ajungi, vrind-nevrind.Eu am vrut sa scriu o poveste de iubire. Si este normal sa iti doresti sa o faci mai putin neobisnuita. Pina la urma, intre cele doua fete, personajele mele, este mai degraba o prietenie amoroasa. |
|
| Cristina CHEVERESAN, 21 mai 2006, Orizont |
| Atuul Legaturilor bolnavicioase este tocmai talentul de a transforma sordidul in evadare plina de farmecul angajarii inefabile. Pastrind detasarea auctoriala, Cecilia Stefanescu reuseste sa surprinda relatia dezlantuita dintre doua femei. Maladiva, impetuoasa, fragila, ea urmeaza totusi scenariul recognoscibil, al marilor cupluri inlantuite de recunoasterea literara, care jaloneaza traseul glorios, suicidal, hiper-confesiv urmat de adolescente. Diferenta o face firescul nefiresc al unei atractii, «impotriva curentului». |
|
| Cecilia STEFANESCU in interviu cu Ana-Maria ONISEI, 19 noiembrie 2005, Suplimentul de cultura |
| Sint un scriitor care insista foarte mult pe stil. Pentru mine acest aspect e foarte important. Scriitorii pe care ii admir la rindu-mi sint niste foarte buni stilisti si cred ca forta cartii mele sta, in primul rind, in stil, si nu in subiect. E adevarat, subiectul poate trece drept scandalos, dar am avut sansa sa il ingrop in stil si aici se amortizeaza eventualele socuri. |
|
| Tudor GIURGIU in interviu cu Cristina FOARFA, 14 aprilie 2006, Dilema Veche |
| Tin minte ca am citit cartea intr-un moment in care cautam subiect pentru film, scriam de unul singur un scenariu care spunea o poveste despre tineri debusolati, o poveste de maturizare a unor oameni de 16-17 ani, si cartea Ceciliei Stefanescu a venit intr-un moment de confuzie. Mi-a placut mult cind am citit-o, a fost un soi de coup de foudre, acoperind un gol in literatura romana. Am privit-o ca pe o provocare interesanta pentru ca este vorba de o poveste care lasa multe senzatii de gust, de miros, tactil, fiind o carte foarte senzoriala. Mi s-a parut incitant subiectul, ca un pariu greu de dus la capat, dar tocmai acest lucru il facea cu atit mai interesant. Mi-a luat mult timp pina sa o inteleg, sa incerc sa-i dau o oarecare coerenta si sa vad ce pot face. M-am gindit ca mi-ar placea sa o intilnesc pe autoare, lucru care s-a si intimplat, am vorbit si am zis sa trecem la treaba. Credeam ca un film cu acest subiect ar putea sa iasa foarte greu, dar iata ca nu a fost chiar asa. |
|
| Cecilia STEFANESCU in interviu cu Eugen ISTODOR, 11 martie 2006, Cotidianul |
| Eu cred ca prin cultura sintem heterosexuali. Exista o urgenta de a ne reproduce. Ne cuplam si ne acuplam spre a supravietui, dar fiecare are «confuzii» in cap. Ar fi bine pentru vinzarile de carte si film sa spun ca sint lesbiana. Nu sint. Mi-as fi dorit sa epatez burghezul, dar natura din care am scris eu cartea o constituie copilaria si relatiile foarte apropiate pe care le aveam cu colegele. Si le-am lungit pina unde nu se mai putea. Stiu cit patos puneam in intilnirile mele din copilarie, cita tensiune exista in telefoanele cu colegele. |
|
| Catalin STURZA, 11 mai 2006, Ziua |
| Romanul Ceciliei Stefanescu este povestea, in cea mai mare parte la persoana I, a iubirii dintre doua adolescente, devenite mai tirziu colege de facultate, care descopera, impreuna, erotismul (nu doar homosexual!), lumea boema a studentiei, frumusetea si meschinaria oamenilor din jurul lor si, nu in ultimul rind, forta distructiva a propriilor porniri teribiliste. Dar, dincolo de trairi amoroase extatice, de aventuri si escapade, insotite de crize de gelozie, de fumuri intelectuale si de esecuri dureroase, naratoarea cartii – cititoare inraita de romane – realizeaza si accepta ca lumea ei zapacita si nostalgica e, de fapt, iremediabil marcata de literatura. Intimplarile cele mai dure si mai bizare (printre care se numara si un act erotic, consumat doar pe jumatate, cu fratele ei, Sandu) se topesc, uneori in poezie si in fabulatie dulce-amara, capatind consistenta unei perdele ireale, de ceata. |
|
| Tudor GIURGIU «regizorul filmului Legaturi bolnavicioase» in interviu cu Gabriela LUPU, , Cotidianul, 4 februarie |
| Nu cred in trenduri, ci in povesti emotionante. Filmul meu vorbeste despre prima dragoste, care intimplator, in acest caz, este intre doua femei. Putea la fel de bine sa fie intre un barbat si o femeie. Prima iubire este si cea mai trista pentru ca foarte rar se materializeaza in casatorie pe viata. Dupa o prima vizionare, intre prieteni, s-a lasat o tacere adinca. Atunci m-am gindit ca am reusit sa ating anumite coarde sensibile si m-am bucurat. |
|
 | | 1 | 2 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
John Fowles, Dai Sijie, Cecilia Stefanescu, Giovanni Papini
Pachet promotional Top 10+ (37-40)
|
|
|
|
Ultimele aparitii
