
|
|
 |
| Daniel CRISTEA-ENACHE, 21 decembrie 2005, Romania literara |
Scrisul lui Cristian Tudor Popescu, departe de a usura sarcina comentatorului, o supraincarca. E, practic, imposibil sa ramii indiferent cind ii parcurgi textele, fie acestea socio-politice sau literare, fictiuni speculative, comentarii de filme sau de intreceri sportive. Autorului ii repugna ideea de carte ca «sarcofag al cuvintelor», monument de celuloza util numai grandomaniei celui care l-a ridicat. El rastoarna cu sarcasm aceasta perspectiva cantitativa asupra literaturii, propunind ca valoarea alternativa scrisul intensiv. Intr-o parte vedem Operele (grafiate cu o majuscula ironica), Academia, Pantheonul, traditia sedimentata si aproape osificata, captiva in propriul discurs; din cealalta auzim ragetele subculturii si bitiielile care umfla rating-ul. |
|
| Tudorel URIAN, 21 decembrie 2004, Romania literara |
Cristian Tudor Popescu este un gazetar cinstit, foarte pasional si deloc sensibil la ipocriziile si pudibonderiile opiniei publice. Nu avem decit sa-l luam asa cum e, iar scrisul sau, care trebuie judecat intr-o ordine morala, dincolo de interesele conjuncturale si jocurile politice de moment, este unul fundamental onest. Chiar si atunci cind judecatile autorului sint gresite. De aceea, marturisesc, eu il citesc cu placere pe Cristian Tudor Popescu. |
|
| Cristina MODREANU, 20 noiembrie 2004, Adevarul |
Nimic nu poate vorbi mai elocvent despre cartile lui Cristian Tudor Popescu decit propriile-i cuvinte, cintarite intotdeauna cu cea mai mare grija, asezate intr-un echilibru deplin, in constructii pe care te poti baza si care au, aproape fara exceptie, calitatea de a deveni spontan citate pe care simti nevoia sa le tii minte. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
 |
|

|
|
|
|
|
|
|
|
|
Cristian Tudor Popescu
Cuvinte rare
|
|
|
|