„Utilizarea si interpretarea unui text sint doua modele abstracte. Fiece lectura rezulta intotdeauna dintr-o imbinare a acestor doua atitudini. Uneori se intimpla ca un joc inceput ca utilizare sa sfirseasca prin a produce o interpretare lucida si creatoare – sau viceversa. De multe ori, a interpreta un text inseamna a-l elibera de scoriile multor interpretari canonice anterioare, a-i revela noi aspecte, si in acest proces textul se dovedeste cu atit mai bine si mai productiv interpretat.

Cu treizeci de ani in urma ma straduiam sa definesc un fel de oscilare, sau de echilibru instabil, intre initiativa interpretului si fidelitatea fata de opera. In acesti treizeci de ani, multi s-au avintat prea mult pe versantul initiativei interpretului. Problema, acum, este sa nu ne dezechilibram in sensul opus, ci sa subliniem ca oscilarea balantei nu poate fi eliminata. La urma urmei, a spune ca un text este, potential, fara sfirsit nu inseamna ca orice act de interpretare poate duce la ceva bun. Aceasta inseamna ca textul interpretat impune interpretilor lui niste restrictii. Limitele interpretarii coincid cu drepturile textului (ceea ce nu inseamna ca ar coincide cu drepturile autorului lui).”

Umberto Eco