
|
|
 |
| Tudorel URIAN, martie 2006, Cuvantul |
Scris cu farmecul inimitabil, marca Dan C. Mihailescu, volumul al doilea din Literatura romana in postceausism este un foarte bun companion pentru cei care doresc sa ia temperatura prozei romanesti contemporane. |
|
| Marius MIHET, aprilie 2006, Familia |
Intreg volumul se scalda in aceleasi fraze delicioase purtind marca D.C.M. cu care ne-a incintat si in tomul despre Memorialistica. Diferenta sta in arderea mica a stilului exuberant de aici, semn ca autorul se misca greoi, oarecum fortat, intr-un teritoriu care nu-l multumeste si fata de care se simte instrainat. Ca nu rezista sugubatul nostru scriitorinc relationarilor cu non-fictiunea e un fapt stiut. Ispita memorialisticii e prea mare.Vom sesiza, de aceea, dispuse ca niste supape de supravietuire, numeroase trimiteri catre generatia ’27 si spre jurnale. D.C.M. e un nostalgic dupa desantul optzecist, devenit deja reper personal si pentru prefacerile prozastice de dupa Revolutie. Spera ca debutantii postdecembristi sa fie primiti cu bratele deschise, cind colo receptarea a fost mai degraba precauta, astfel, «chiar cei preocupati de impunerea noilor nume o fac punind mereu un bemol la cheie», spune resemnat undeva. Ar vrea sa creada ca exista un desant ’98, ori cite unul in orice an cu aparitii placute si promitatoare. |
|
| Doris MIRONESCU, 8 aprilie 2006, Suplimentul de cultura |
In naratiunile din 1990 incoace, criticul cauta urmele lumii in care traieste, o lume preocupata in primul rind sa inteleaga haosul moral din care a iesit si pe acela social in care tocmai a intrat. Cu alte cuvinte, cronicarul se desparte uneori de istoria literaturii pentru a ne oferi un fel de biografie a acesteia. O biografie nu cancaniera, nu a scriitorilor, ci a literaturii romane insesi, urmarita in latura ei profunda, care incearca sa elucideze sensul Istoriei mari in istoriile ei mici. |
|
| Dan STANCA, 3 martie 2006, Romania libera |
Dupa ani de dictatura, in care cenzura partinica a functionat nemilos sau autocenzura a fost la fel de drastica, a venit si timpul sa punem pe hirtie tot ce gindim si visam, scirbe, frustrari, idealuri si nostalgii. La aparitia primului volum care se ocupa de memorialistica, spuneam ca peste 50 de ani cine va parcurge respectivele pagini va putea sa-si faca o parere corecta despre literatura romana de dupa ceausism si va intelege ca daca nu am avut procesul comunismului la tribunal l-am avut de fapt in carti. Panorama oferita de Dan C. Mihailescu, in care a ales titlurile cele mai reprezentative ale perioadei, constituie pina la urma chiar o marturie in favoarea valorii. Proza romaneasca nu e cu nimic mai prejos decit ce s-a scris in restul Europei sau pe alte continente. Este revansa unui popor dupa tone de umilinte si minciuni. Sertarul a iesit la suprafata. Miinile celui care citeste tremura cind patrunde intr-o impresionanta materie epica si sufleteasca. |
|
| Bianca BURTA-CERNAT, 20 aprilie 2006, Observator cultural |
Urme ale istoricului literar pot fi detectate si in cartea despre proza anilor postdecembristi. Grija pentru contextualizare, interesul pentru biografia autorului, pentru motivatiile literare si extraliterare care il determina pe autor sa scrie intr-o maniera sau in alta, tentativele de clasificare, obsesia panoramei cuprinzatoare sint semne ale unei viziuni integratoare – melanj de istorie literara si de sociologie a literaturii – asupra fenomenului literar. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
 |
|

|
|
|
|
|
|
|
|
|
Dan C. Mihailescu
Literatura romana in postceausism. Vol. III. Eseistica. Piata ideilor politico-literare
|
|
|
|