|
|
 |
| Stefan BORBELY, iunie 2008, in Apostrof |
 Dan C. Mihailescu parctica o critica existentiala participativa, implicata, intr-un perimetru public al libertatii dialogale a ideilor: in mod incontestabil, e cel mai bun si mai nuantat critic literar altruist pe care-l avem, un individualist superb, prodigios, spectacular, a carui calitate de exceptie este ca stie sa recunoasca existenta indivizilor superbi, prodigiosi si spectaculari din jurul sau. Nu simti in paginile sale nici invidie concurentiala, nici calcul tactic obscurizat, administrat partinic, cu priviri piezise. Critica literara e, pentru Dan C. Mihailescu, o forma spectaculara de libertate proprie, exuberanta: putini ajung, cu talent si sincer, la o asemenea performanta! |
|
| Serban AXINTE, iunie 2007, Cuvantul |
| Cum eseistica este o specie generoasa si cameleonica, nu trebuie sa ne mire faptul ca, in aceeasi carte, putem gasi comentate scrierile de natura filosofica ale lui H.-R. Patapievici, Mircea Vulcanescu sau Mihail Sora, alaturi de «incercarile de psihoterapie sociala» ale Alinei Mungiu-Pipidi sau de «ironiile joviale» ale lui Emil Hurezeanu. Tabla de materii este, evident, foarte mare, complexitatea subiectelor asupra carora Dan C. Mihailescu isi orienteaza atentia fiind demna de o adevarata istorie a gindirii romanesti, redescoperita, pusa in circulatie sau implinita dupa ispravirea «timpului infinit al eternitatii» ceausiste. Desi eseistii comentati fac parte din generatii diferite, desi lucrarile lor nu interfereaza decit epidermic, efortul de sistematizare al lui Dan C. Mihailescu le induce acestora valente noi, transforma totul intr-un proiect unic, ca urmare fireasca a unui proces alchimic reusit. |
|
| Luminita CORNEANU, decembrie 2007, in Dilemateca |
| Literatura romana in postceausism III. Eseistica. Piata ideilor politico-literare ofera o imagine coerenta a pietei ideilor de la noi din anii de dupa ’89, cu taberele ei, cu combatantii, cu conflictele, dar si cu absenta dialogului veritabil, deschis si benefic. Insa, din moment ce abia acum cultura noastra trece de la rafuiala la raftuiala, poate va veni si vremea dialogului. |
|
| ***, 2 iunie 2007, Romania libera |
| Acest al treilea volum este cel mai mare ca dimensiuni fiindca si materia este ingrozitor de densa si ofera medii de explorat dintre cele mai riscante. «Binevoitorii» te asteapta la cotitura. Iti vineaza fiecare interpretare ca sa te catalogheze. De aceea, pentru a le combate apetitul securistic, trebuie sa fii liber. Iar Dan C. Mihailescu este. Spune mereu ce gindeste, cultiva elegant paradoxul, nu ocoleste cartile controversate cum ar fi, bunaoara, Istoria literaturii a lui Marian Popa, stapineste contrariile si evita conformismele placide. |
|
| Bogdan CRETU, 15 august 2007, in Adevarul literar si artistic |
| Dan C. Mihailescu prefera moderatia, cauta mereu echilibrul, bunul-simt, as spune. O strategie cit se poate de corecta, mai ales cind intentionezi sa fii judecator al unor atitudini mai mereu patimase. Avem de-a face cu imaginea cea mai apropiata de realitate a eseisticii noastre postdecembriste. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Dan C. Mihailescu
Literatura romana in postceausism. Vol. II. Proza. Prezentul ca dezumanizare
|
|
|
|
Ultimele aparitii
lecturii.editiaaii-a,revazutasiadaugita.jpg "Matei Calinescu")
