 |
| Florentina BERLIC, 30 septembrie 2003, Observator cultural |
Istorie, literatura, sadism, magie neagra, erotism - iata ĞLiturghia neagrağ a lui J.-K. Huysmans. Nu e o lectura usoara. Cititorul e asaltat cu informatii, scene diavolesti, reflectii despre mediocritate. Avem de-a face numai cu spatii inchise, sintem fie in camera lui Durtal, fie in mintea lui, alaturi de Gilles de Rais, fie in turnul lui Carhaix, clopotarul. E intretinuta o atmosfera de mister si tensiune, care pare sa culmineze cu descrierea Liturghiei negre. |
|
| Ioana VIGHI , 24 mai 2011, pe boomlit.ro |
(...) Pentru ca multi avem o minte la fel de patologic criminala, desi nu vrem sa recunoastem. In primul rind, o sa-l arati cu degetul, o sa-l judeci, o sa incerci sa faci pe moralistul care vede tot, stie tot si poate oricind sa aleaga dintre bine si rau, binele. Dar alegerea asta e o minciuna. Nu tu alegi binele sau raul, ele te aleg pe tine.
Ca sa citesti cartea asta trebuie sa iubesti chestiile dark. Evul Mediu. Raceala, umezeala, teroarea. Sa te uiti in spate cand mergi pe strazi, caci el e acolo tot timpul. Gilles de Rais. Personajul principal, mintea diabolica, de fapt, posedatul suprem. Demonul. Scenele descrise nu ai cum sa le uiti. Si nici culminatia fantasmagorica a liturghiei negre la care va participa, intr-un final, si Durtal. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
 |
|