|
|
 |
| Mihaela SPINEANU-FRANK, septembrie 2009, in Elle |
 In ciuda titlului, acest scurt roman nu este citusi de putin o scriere transparenta. Din contra, Lucruri transparente este o carte ale carei sensuri nu sint la indemina oricui, si care a derutat destul de multi critici si literati, spre amuzamentul autorului, nefiind deloc innocent in ceea ce priveste ideea de farsa la adresa cititorului. Sigur, cartea exploateaza citeva dintre temele nabokoviene mai vechi, cum ar fi natura timpului, misterul sufletului uman si nevoie acestuia de a-si depasi solitudinea, limitele constiintei dincolo de moarte…Dar ceea ce m-a fascinat pe mine cel mai mult aici este puterea incredibila a scriiturii de a captura o scena, un moment, o experienta. O adevarata demonstratie de magie! |
|
| Alexandra Olivotto, noiembrie 2009, in Dilemateca |
| Daca in Ada sau ardoarea fiecare fraza era un montagne russe de-sine-statator, in romanul recent tradus de Anca-Gabriela Sirbu, scriitorul adulmeca lucrul in sine si ii dinamiteaza hotarele. N-a fost sa fie, dar il va raspindi pretutindeni. Nabokov isi tine in friu exuberanta stilistica , dar totodata e mult mai amator de scamatorii in relatia cu cititorul si cu eventualul teoretician literar. Parca poezia nabokoviana se dueleaza cu vocea auctoriala, in care nu o data isi vira coada criticul; de pilda, pentru a sublinia vreun fir al naratiunii nedezvoltat. Lucrurile transparente sint doar un pretext pentru a suprapune contur dupa contur: „pojghita subtire de realitate” anuntata la inceput e anulata de actul agresiv-real performat in vis, iar amenintarea din vis transforma salvatorul oniric intr-o victima pe bune. |
|
| Alina PURCARU, noiembrie 2009, in Dilemateca |
| Nici n-ar fi putut Nabokov sa gaseasca titlu mai ironic decit Lucruri transparente. E sufficient sa te gindesti la Pale Fire, volumul cel mai bine captusit cu fel de fel de aluzii si ironii opace, ca sa-i deschizi romanul cel putin suspicios fata de „transparenta” prietenoasa a „lucrurilor” despre care urmeaza sa citesti. |
|
| Simona SORA, decembrie 2009, in Dilemateca |
| Lucruri transparente, un elogiu al transparentei, al suprafetelor si al prezentului etern in roman, cum ar ice profesorul de literatura (care dubleaza orice mare scriitor): Peste tot ce este suprafata naturala se intinde o pojghita subtire de realitate si oricine isi doreste sa ramina in acum, pe acum, impreuna cu acum, sa aiba mare grija sa nu strapunga pelicula de suprafata. Altminteri, scamatorul lipsit de experienta se va trezi ca nu mai paseste pe apa, ci ca se scufunda pe verticala si ajunge drept in mijlocul pestilor umiti. |
|
| Dana PARVAN-JENARU, 28 octombrie 2009, in Observator cultural |
| Dincolo de a fi, la un prim nivel de lectura, un deliciu (asa cum o aprecia Ion Vianu), proza lui Vladimir Nabokov este, pentru un cititor ce nu se multumeste cu tihna suprafetelor atipite, una extrem de solicitanta, urzita pe o ampla retea de semnificatii si subtilitati infinite. Mereu lectorul (si mai ales cel specializat) este provocat si condamnat la o tenace veghe hermeneutica, daca doreste sa puna o oarecare ordine prin invalmaseala din abisul lumii create in text. Pentru a trece dincolo de frumusetea paginilor, cititorul trebuie sa se lupte cu acestea, sa faca apel la diverse speculatii si conexiuni de profunzime, caci problema centrala pe care o ridica scrisul lui Nabokov este tocmai aceea a suprafetelor si a transparentei. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Vladimir Nabokov
Povestirile lui Vladimir Nabokov
|
|
|
|
Ultimele aparitii
