|
|
 |
| Razvan PETRESCU, septembrie 2007, in Dilemateca |
 Citesti cartea aproape cu aceeasi placere din copilarie, pe care o credeai pierduta pentru totdeauna. Sigur, la mijloc e si traducerea excelenta, perfect balansata, a Luanei Schidu – ma intreb ce-o fi simtit cind Webb spune la un moment dat ca traducatorii sint niste umbre, doar niste jumatati de oameni. Eu as fi scos fraza asta. In fond, macar la atita sa aiba dreptul si traducatorii, sa taie ce-i intristeaza. Din fericire si absolut nefiresc, in ultimii zece ani au aparut citiva super traducatori, tineri, printre ei si domnisoara Schidu (laureata a Premiului pentru Anglistica «Andrei Bantas»), care ne fac vietile mai usoare, mai cinstite, mai infidele, mai periculoase. Cititi Lumina zilei noaptea, nu va veti mai duce a doua zi la serviciu. Nici nu merita. |
|
| Ana Maria SANDU, martie 2007, Glamour |
| George Webb, un detectiv particular, este cel care relateaza povestea. Nu numai ca nu se rezuma la rolul de simplu observator, ci se implica afectiv in cazul in care incearca sa-l rezolve: o crima pasionala.Pe masura ce ancheta avanseaza, lucrurile se complica. Pendularea intre trecut si prezent il face pe detectiv sa scoata la iveala o gramada de drame si de secrete. Ale celor implicati in acest caz, dar si ale lui. George incearca sa inteleaga mecanismul care face posibil ca mina care mingiie sa ridice si cutitul si sa injunghie cu singe rece. Si, un amanunt important, in timp ce pe masa din bucatarie se afla mincarea preferata a lui Bob Nash (medicul ginecolog asasinat). O poveste palpitanta, cu iz de policier si multe implicatii psihologice. |
|
| Mihai IOVANEL, 6 februarie 2007, Gandul |
| Cineva moare, cineva investigheaza, cineva plateste. Asta e schema romanului politist. Graham Swift scrie ceva care s-ar zice ca aduce a roman politist - dar ignora schema, in sensul ca nu-i arunca decat o privire indiferenta. O trateaza ca pe o pista rece: un drum de a carui posibilitate este constient, dar pe care nu va apuca, intrucat nu duce nicaieri. De fapt, atunci cind se ocupa de Crima, de Detectiv si de Femeia-care-a-savarsit-crima, Swift are altceva in minte. Detectivul, femeia, crima: aceste roluri de rutina se transforma in niste joburi care merita toata seriozitatea. Si care au parte de ea. Ca in toate joburile, uzura e la locul ei. Detectivul particular e un fost politist divortat care a depasit de mult sansa unui rol de june prim incruntat si cu tigara in coltul gurii (de altfel, nici nu fumeaza). Dama e trecuta de 40. Crima e aiurea si nu ofera nici o enigma: se stie cine a savarsit-o, din acest punct de vedere lucrurile sunt cristal. S-ar putea spune ca Swift scrie mai putin despre ce-se-intimpla-pe-scena si mai mult despre oboseala unor personaje care incearca sa se intilneasca in afara scenei pe care, mai mult din intimplare, au ajuns. Oboseala le e intima si le macina oasele. Oboseala vine din trecutul lor si se indreapta catre viitorul lor; e un vehicul care le poarta, cumva inutil, sperantele. Dar, in masura in care se poate vorbi totusi de un viitor oarecare, presupun ca asta face parte dintre vestile bune. |
|
| Catalin STURZA, 15 martie 2007, Cultura |
| Care e legatura dintre profesia de detectiv si cea de scriitor? Aflati citind romanul lui Swift, in care identitatea criminalului iese rapid la iveala si in care detectivul e plictisit si plicticos. Adevaratul mister: reteta insasi a romanului politist. |
|
| Ana-Maria ONISEI, 10 februarie 2007, Suplimentul de cultura |
| Cind m-am apucat de citit Lumina zilei, am pornit cu prejudecata ca probabil o sa am de-a face cu o banala istorioara politista, in care tensiunea maxima va fi direct legata si provocata de elucidarea crimei. Numai ca – si aici intervine partea frumoasa – crima e doar pretextul unei cazuistici a introspectiei. De fapt, intreaga poveste (totusi bine legata) e parca inventata pentru a servi drept... element introductiv. Cu alte cuvinte, interesant trebuie sa fie nu "subiectul" in sine al romanului, cit ceea ce face obiectul lui: transformarile naturii umane, prinse intre moralitate si imoralitate, esec si succes, iubire si inselaciune. Iar bucatile puzzle-ului sint adunate – cu suficienta maiestrie stilistica – rind pe rind si asamblate intr-un peisaj cu nuanta dramatica. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Graham Swift
Pamintul apelor
|
|
|
|
Ultimele aparitii
