|
|
 |
| Adrian NECULAU, februarie 2006, Timpul |
 Am auzit mai de mult de muncitorul Vasile Paraschiv si de obsesia lui de a milita pe cai legale, in statul totalitarist comunist, pentru o organizatie sindicala autentica, care sa apere drepturile muncitorilor, sa nu fie o curea de transmisie pentru partid. M-a impresionat profund evolutia acestui personaj absolut fascinant: de la soldatul activ si constiincios al partidului la dusmanul de moarte al regimului comunist, regim care a incercat in mai multe rinduri sa-l extermine, dupa o buna traditie si practica in a-si devora adeptii. E pur si simplu fascinanta trezirea sa din anestezia initiala la care a fost supus si cautarea independenta a unui drum al demnitatii si afirmarii de sine, intr-un context social care nu-i oferea nici repere si nici alternative. Un autodidact, un idealist si un luptator cum rar intilnesti. Il compar tot timpul cu evolutia unor intelectuali informati si rasati, care nu prididesc acum sa-si acopere tacerile sau complicitatile de atunci, prin discursuri justificative. |
|
| Ara SEPTILICI, 26 noiembrie 2005, Averea |
| Amintirile lui Vasile Paraschiv sint pretioase nu doar pentru ca el a fost initiatorul primei miscari sindicale romanesti cu adevarat libere, ci si pentru ca fiind de mai multe ori internat de Securitate in spitale de psihiatrie, el a devenit prototipul victimei psihiatriei opresive totalitare. |
|
| Razvan IONESCU, 23 noiembrie 2005, Averea |
| Vasile Paraschiv este modelul potrivit, iar tinerii ar da un semnal ca stiu sa aduca o reverenta celui care, si prin crezul si lupta sa, le-a facut posibil demersul. Altminteri, oricit de titrata si asteptata ar fi, generatia tinara, in care legitim ne punem speranta, ea poate repeta, in diverse forme, greselile trecutului. Or, istoria n-ar trebui sa se mai repete. Si cum altfel putem impiedica acest lucru, decit prin necesare exercitii de memorie? Vasile Paraschiv nu se numara printre vedetele politice ale zilei. El este doar un muncitor modest, care a avut luciditatea si curajul de a se lupta cu sistemul «ticalosit» inca de acum 40 de ani. Citi oare insa, ar suporta astazi o asemenea alaturare? |
|
| M. CREANGA, 23 decembrie 2005, Aldine |
| Din multe puncte de vedere – dar mai ales prin taria de caracter – Vasile Paraschiv ii seamana lui Vladimir Bukovski. Si poate nu intimplator, la un simpozion de la Sighet, l-am vazut pe celebrul opozant rus al bolsevismului, aflat in prezidiu, devenind deodata interesat, rizind aprobator si aplaudind un vorbitor la scena deschisa. Vorbea, depunindu-si marturia, Vasile Paraschiv… |
|
| Costel OPREA, 11 octombrie 2006, Romania libera |
| Un caz de psihiatrie devenit clasic il reprezinta cel al lui Vasile Paraschiv, de meserie electromecanic, care a lucrat la Intreprinderea de aparate de masura si control Otopeni. Acesta a fost batut, maltratat, considerat nebun si inchis de numeroase ori in spitalele psihiatrice. Singura sa vina: a sustinut cu obstinatie infiintarea unui sindicat liber si a criticat regimul comunist, in care a crezut, dar i-a inselat asteptarile. «Am luat cuvintul la o adunare de partid si am declarat public ca nu mai vreau sa fiu membru de partid. Drept urmare, am fost acuzat ca am intors spatele muncitorilor si am fost saltat de securisti». Si asa a inceput calvarul. Paraschiv a fost acuzat de savirsirea infractiunii de «propaganda impotriva orindurii socialiste», pe baza art. 166 alin. 2 Cod penal. Nu a fost condamnat la inchisoare pentru ca s-a considerat ca nu este in deplinatatea facultatilor mintale. Diagnosticul: paranoie – psihoza delirant revendicativa sistematizata. |
|
| Ruxandra CESEREANU, 10 ianuarie 2006, 22 |
| Sectiunea cea mai interesanta a cartii, din punct de vedere istoric si informational, este cea legata de reeducarea practicata de autoritati pe dizidenti si opozanti in spitalele psihiatrice: in acest sens, Vasile Paraschiv a fost internat la Urlati, apoi la Voila (Campina, judetul Prahova) si Sapoca (judetul Buzau), printre bolnavi cronici, incurabili, fiind tratat abuziv inclusiv farmaceutic. Imaginea cea mai impresionanta din memoriile sale este aceea a spitalului de la Sapoca, «iadul pe pamint», cum il numeste Vasile Paraschiv: fapturi umane dezarticulate, murdare, ranite, traind in comun aproape in stare de nuditate, jelind sau, dimpotriva, practicind pasul de defilare in chip autist, fiind biciuite atunci cind erau dezorientate in chip animalic, alcatuind o «lume profund indurerata si dezordonata care forfotea tot timpul fara rost – era o atmosfera de haos, un calvar». Inclusiv spectatorului inca nealienat nu ii ramine decit sa stea ghemuit, cu genunchii in brate si sa contemple frisonat acel spectacol al deznadejdii umane. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Richard Clogg
Scurta istorie a Greciei
|
|
|
|
Ultimele aparitii
