|
|
 |
| Mihail VAKULOVSKI, iulie 2009, pe tiuk.reea.net |
 Macel in Georgia e debutul in proza al lui Dumitru Crudu, poet extraordinar (a descoperit o paradigma poetica proprie si a inventat un nou curent poetic, fracturismul) si dramaturg celebru, ale carui piese s-au jucat pe toate continentele. (...) Un roman in care este reconstituita - cu ajutorul limbajului, mai ales, datorita naratiunii, dar si actiunii cartii - atmosfera din Moldova Sovietica. Macel in Georgia, de Dumitru Crudu, e un excelent roman existentialist, social si psihologic, la fel de interesant si pentru istorici, si pentru filologi. |
|
| Aliona GRATI, aprilie 2011, in Timpul |
Personajele lui Dumitru Crudu din romanul Macel in Georgia (aparut in 2008 la Editura Po-lirom) sint jertfele unei catastrofe antropologice, ale mutatiilor nefaste din sfera umanului, generatoare de alienare si schizoidie. Pe fundalul prabusirii colosului sovietic, aproape in sincro-nie, citiva tineri cad prada unor stari de greata si dezamagire, de spleen pe punctul de a atinge patologicul.
Programul inregistrarii realitatii in nuditatea ei fragila nu anuleaza insertiile inconstientului, realul si imaginarul, discursul si existenta fiind congruente. De aici deriva si complexitatea acestui roman provocator, ce mizeaza pe tehnici si procedee minimaliste pentru a surprinde anxietatile si derivele anilor ‘90 din acea parte de lume, in preajma prabusirii URSS-ului. |
|
| Ana CHIRITOIU, aprilie 2009, in Noua literatura |
| Ironia lui Dumitru Crudu nu e nici bascalie sudista, nici cochetarie scriitoriceasca, ci e strasnica, pe viata si pe moarte; ca sa ramin in imaginarul revolutionar, Macel in Georgia e mai degraba un fel de kamikaze literar, care risca totul, nu un cocktail Molotov obosit, aruncat cu precautie de pe geamul unei masini in mers, cum par ironiile literare in majoritatea romanelor care se ocupa de ele. Dumitru Crudu nu este unul dintre autorii care-si ironizeaza personajele de mucava in timp ce-ti fac complice cu ochiul si nici un alergator pe cimpii alegoriei; la el, starea de asediu e dusa pina la capat. |
|
| Dumitru CRUDU in interviu cu Mihail VAKULOVSKI, 30 iulie-5 august 20, in Observator cultural |
| Romanul meu e si autobiografic, dar in acelasi timp e si multa fictiune in el. Adica nu chiar toate viciile personajelor mele sint si ale mele. (…) Da, bineinteles ca imi torn cenusa in cap si imi recunosc toate culpele mele adevarate sau imaginare, dar, in acelasi timp, pictez pe pagina sperantele si bucuriile mele, intrucit am avut si din acestea foarte multe in tineretea mea. In acest roman mi-am propus sa nu ascund nimic si sa povestesc totul, dar, pe de alta parte, repet, e un roman unde amanuntul biografic e doar un punct de plecare pentru construirea personajelor. |
|
| Dumitru CRUDU in interviu cu Mihail VAKULOVSKI, 30 iulie-5 august 20, in Observator cultural |
| Romanul meu e si autobiografic, dar in acelasi timp e si multa fictiune in el. Adica nu chiar toate viciile personajelor mele sint si ale mele. (…) Da, bineinteles ca imi torn cenusa in cap si imi recunosc toate culpele mele adevarate sau imaginare, dar, in acelasi timp, pictez pe pagina sperantele si bucuriile mele, intrucit am avut si din acestea foarte multe in tineretea mea. In acest roman mi-am propus sa nu ascund nimic si sa povestesc totul, dar, pe de alta parte, repet, e un roman unde amanuntul biografic e doar un punct de plecare pentru construirea personajelor. |
|
| Bogdan ROMANIUC, 24-30 ianuarie 2009, in Suplimentul de cultura |
| Un roman inedit si bine scris, despre nationalismul salbatic, despre razboi, despre iubire si singuratate intr-o lume "a nimanui". |
|
| Dumitru CRUDU in interviu cu Bogdan ROMANIUC, 24-30 ianuarie 2009, in Suplimentul de cultura |
| La Tbilisi am venit dintr-un Chisinau antisovietic si nationalist. Dar, daca la Chisinau participam la toate mitingurile si demonstratiile antisovietice si scandam lozinci anticomuniste, la Tbilisi fusesem identificat de citeva ori cu ocupantii sovietici pentru ca, la inceputurile sederii mele, nu stiam georgiana. Adica, brusc, dintr-un luptator antisovietic devenisem un rusofon urit de toata lumea. Atunci m-am si lecuit de nationalism, cind am devenit eu insumi o victima a acestuia. De aceea, pentru a nu atrage atentia tinerilor xenofobi, in autobuz discutam cu prietenii mei lituanieni sau tadgici intr-o aculalie, eu in romana, iar ei in lituaniana sau tadgica, doar-doar sa nu vorbim in rusa. Dupa ce am invatat insa georgiana, m-am simtit extraordinar fiindca georgienii sint foarte ospitalieri si generosi, mai ales atunci cind ii respecti. |
|
| Cosmin CIOTLOS, 20 februarie 2009, in Romania literara |
| Crudu breveteaza o forma, impecabila, de individualizare a documentului. Fapt in urma caruia accentele se deplaseaza de pe sursa filologica pe beneficiarul emotional. Comparatismul trece in comportamentism. |
|
| Bogdan CRETU, 2-8 aprilie 2009, in Observator cultural |
| Dumitru Crudu este, inca din prima carte, un prozator matur. El jongleaza relaxat cu tehnici narative necesare in context, alterneaza vocile narative ale personajelor cu aceea a unui narator omniscient, astfel incit romanul sau are ritm, iar situatiile, chiar daca devin previzibile, nu isi pierd interesul. Fundalul social ii iese foarte bine, scrie pagini admirabile despre xenofobia specifica popoarelor din creuzetul sovietic, despre nationalismul care, chiar tratat in cheie burlesca, nu pierde pe drum drama autentica de presupus in toate aceste rabufniri extremiste. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Serban Foarta
Clepsidra cu zapada
|
|
|
|
Ultimele aparitii
