Stelian TANASE in interviu cu Jean-Lorin STERIAN, martie 2009, in Esquire
Unora li s-a parut ca dezvalui lumea televiziunii, misterele, brutalitatea, cinismul ei, cum apare intr-o pagina din carte – „haznaua” ei. Romanul este o fictiune la persoana I a celui care povesteste. Este o poveste subiectiva, televiziunea este cadrul, dar ar fi o mare eroare sa il vedem ca pe un roman cu cheie.
Stelian TANASE in interviu cu Alina PURCARU, 7-9 noiembrie 2008, in Cotidianul
Eu, in momentul de fata, sunt impotriva registrului realist. In cartile mele e un hiperrealism al detaliilor, dar ansamblul este o viziune. Eu nu copiez realitatea. Am fost intrebat daca Maestro este un roman cu cheie. Nu exista nici un model in realitate si am sa va spun de ce: eu as considera o injosire a romancierului sa se inspire din anumite scene, figuri si persoane pe care le intilnesti in realitate. Atunci fictiunea lui unde e? Unde e creativitatea? Daca vreau realitate, scriu carti de istorie, fac o cercetare. M-am saturat de asta si acum vreau ca pur si simplu imaginatia, fictiunea sa explodeze in paginile mele.
Bedros HORASANGIAN, 6 noiembrie 2008, in Ziua
Un roman articulat si ramificat - dar cu "burti", pe alocuri... - ce ar putea relansa interesul pentru un prozator de forta, dominat in constiinta publica de un cunoscut teleast si incisiv analist politic.
Stelian TANASE in interviu cu Nicoleta ZAHARIA, 29 octombrie 2008, in Adevarul Literar&Artistic
Este cartea unei exasperari enorme care se acumuleaza. Cineva mi-a spus ca dupa ce citesti cartea asta ori te sinucizi ori pleci din tara, este o carte a limitei ultime a ceea ce inseamna Romania astazi. Este un portret grotesc al acestei lumi. Altcineva mi-a spus ca este atit de multa tandrete in ea cum n-a vazut de mult intr-un roman.
Este un amestec de grotesc si de lirism. Asa este Romania, o tara a contrastelor, o societate fracturata, in care noi ne detestam unii pe altii. Peste toate acestea planeaza figura personajului principal Maestro, care ne priveste de departe si scrie lucruri rele despre tara din care vine, o detesta, refuza sa vina vreodata inapoi, refuza sa i se publice cartile in Romania, el fiind un scriitor de mare succes. Se fac filme dupa cartile lui, este un scriitor celebru.
Stelian TANASE in interviu cu Mihaela ROTARU, 27 noiembrie – 3 dec, in Observator cultural
Nu sint un dialoghist, prefer digresiunea, povestirea. Dialogul poate fi si foarte bun, dar si rau, pentru ca taie actiunea. Acest roman a fost intii un scenariu. E un subiect care, din 1997, a inceput sa ma preocupe. Foarte greu s-a construit ideea acestei carti, de fapt, a unui scenariu, pentru ca n-am visat sa scriu o carte, ci sa fac un scenariu.
Tania RADU, 25 nov – 1 dec 2008, in revista 22
Stelian Tanase a tasnit, pur si simplu, cu acest roman puternic si vital, in felul in care poate fi vital urletul unei chirurgii fara anestezie. Carte a zilelor noastre, Maestro reconfigureaza cariera autorului Corpurilor de iluminat, in timp ce cu materia prezentului literar procedeaza ca un adevarat moderator de emisiune: un stop-cadru excelent ales, pe final.
Stelian TANASE in interviu cu Un Cristian, 20-26 noiembrie 2008, in Observator Cultural
Este un roman care se-ntimpla intr-o televiziune. Evident, e un pretext cu echipa plecata pentru un reportaj, cu televiziunea pe fundal. Puteam sa reduc televiziunea la nimic, dar mi s-a parut importanta mistificarea personalitatii personajului si faptul ca el insusi vrea sa mistifice prin televiziune. Am dorit un joc de oglinzi, l-am vazut drept miza cartii. Cartea vorbeste mult despre alienare, despre mistificare, despre minciuna, despre fictiune si nonfictiune, despre falsificarea istoriei.
Octav-Eugen POPA, 19-25 martie 2009, in Observator cultural
Stelian Tanase pune pe masa un roman greu de incadrat. Mereu iti spui ca trebuie sa fie ceva mai mult decit acest „pop-art“ ostentativ, incerci sa gasesti chei, noime ascunse, sa recompui detaliile si sa-ti dea ceva. Autorul nu te-ajuta deloc, dar tocmai prin asta isi transmite mesajul: lumea lui, in aparenta seaca a unui potop realist, e, de fapt, o mica tisnire de fantezie. „Te prinzi“, cum s-ar spune, ca totul e o antistire, fara pretentii de adevar sau – mai rau – fara pretentii morale. Apoi, e greu sa iesi din grila asta. Te gasesti deja prins intr-un joc teribil, intre o decadenta moderna a detaliului si o deconstructie postmoderna a vocilor narative, intre lizibil si scriptibil, intre gust si dezgust.
Stelian TANASE in interviu cu George ONOFREI, 18-24 octombrie 2008, in Suplimentul de cultura
Romanul care apare saptamina aceasta l-am scris anul acesta si anul trecut. Deci este un roman de dupa ’89, care se refera la Romania tranzitiei, desi eu vorbesc mereu in cartile mele – asa s-a intimplat, nu ca ar fi vreun merit – despre o Romanie eterna, o Romanie in date fundamentale, si nu circumstantiale – asta nu a inteles nici cenzura in urma cu 20-30 de ani. Si cartea de astazi poate fi privita circumstantial pentru ca este vorba despre lumea televiziunii, iar oamenii pot sa traga tot felul de concluzii, ca toti se uita la televizor, dar in acelasi timp este vorba de o Romanie dintotdeauna la care eu fac referire, pentru ca asa imi vine din cauza ca am stat prea mult in arhive si citesc prea multa istorie.
Antonio PATRAS, 18 decembrie 2008, in Observator cultural
Prozatorul face figura tipica de optzecist crescut la scoala textualismului in floare, cu lectia invatata prea bine pentru a mai cadea vreodata in pacatul inocent al ereziilor creatoare, dar manevrind fara timiditati de incepator un discurs fastuos-pletoric, plin de scamatorii livresti si de schepsisuri camuflate parsiv…
Ultimele aparitii
Unora li s-a parut ca dezvalui lumea televiziunii, misterele, brutalitatea, cinismul ei, cum apare intr-o pagina din carte – „haznaua” ei. Romanul este o fictiune la persoana I a celui care povesteste. Este o poveste subiectiva, televiziunea este cadrul, dar ar fi o mare eroare sa il vedem ca pe un roman cu cheie.
