|
|
 |
| Virginia LUPULESCU, mai 2007, The One |
 Maestrul povesteste drama unui exilat. Colm Toibin nu e nici biograf, nici moralist, ci un romancier talentat, asa ca ceea ce l-a interesat la destinul lui Henry James au fost resursele lui dramatice. Accentul cade pe actul creatiei, iar rezultatul este portretul artistului la maturitate. |
|
| Cristina CHEVERESAN, iunie-iulie 2007, in Noua literatura |
| Miza irlandezului nu este una adulationista. Desi urmareste fidel repere autentice, menite sa accentueze impresia de real, el nu vizeaza un loc printre autorii de biografii romantate. Dimpotriva, se distanteaza de faptic pentru a explora aspecte mult mai putin cunoscute ale subiectului sau. Daca pentru redarea lumii exterioare (cu personaje cunoscute in epoca, mondenitati, conversatii tipice etc.) scriitorul foloseste o documentatie exhaustiva, adevarata fictiune o genereaza universul interior al lui Henry. Imaginatia romancierului Toibin intra in scena pentru a umple golurile, pentru a traduce tacerile semnificative. Amintirile unui James melancolic, trairile nestiute, cu sine, se scurg in pagina prin forta speculativa a unui iluzionist de marca. |
|
| Marius CHIVU, 24 septembrie 2007, in Romania libera |
| Despre acest roman ultrapremiat si printre cele mai bune traduse la noi anul acesta, nu spun decit ca este biografia fictiva a unuia dintre cei mai mari scriitori ai lumii, Henry James, scrisa de unul dintre cei mai buni si mai inteligenti scriitori contemporani, irlandezul Colm Toibin. Un scriitor remarcabil, care stie sa scrie literatura adevarata, nu mofturi. |
|
| Elisabeta LASCONI, 14 septembrie 2007, in Romania literara |
| Inclin sa cred ca in portretul romanesc facut lui Henry James, Colm Toibin realizeaza in Maestrul si un autoportret: radacinile irlandeze, misterele identitatii sexuale, aventura in alt spatiu decit cel originar, procesul fascinant al descoperirii unui subiect, apoi felul in care se metaformozeaza, duplicitatea inerenta a oricarui mare scriitor, care traieste cu simturile in alerta si scrie, distilind esenta trairii. |
|
| Ana-Maria ONISEI, 14 aprilie 2007, Suplimentul de cultura |
| David Lodge ii aducea un omagiu in Autorul, la rampa!. Acum, Colm Toibin (unul dintre cei mai bine cotati scriitori irlandezi ai momentului, nominalizat la Booker Prize in 2004, activ in publicatii precum Guardian, Times Literary Supplement sau Sunday Independent) vine cu o replica excentrica (doar in idee, rezultatul si demersul sint cum nu se poate mai clasice) si insolenta: romanul Maestrul. Ambele volume – al lui Lodge si, respectiv, al lui Toibin – au ca punct de pornire acelasi episod din viata (si opera) lui Henry James: insuccesul piesei Guy Domville. Decaderea de dupa glorie. Si, ca un pansament psihologic, introspectiv, ele urmaresc renasterea fortei creatoare din spiritul secatuit de esec. In (parte)fictiunea Maestrul (irlandezul foloseste biografii si marturii consacrate si isi asuma «condimentarea» textului cu expresii jamesiene), Henry James este «forma» in care se toarna, pe rind, imaginatele ginduri proprii, gindurile intermediate de ceilalti, gindurile si actiunile celorlalti, pentru ca scriitorul sa devina nu doar personaj in carne si oase, ci mai ales... om. Asadar, o perspectiva profund umana (cum era de asteptat) propune romanul lui Colm Toibin, in care toate personajele secundare pun umarul la conturarea universului personal al slabiciunii si fortei omenesti. Henry James dezbraca hainele glorificarii si devine un autor vulnerabil care socializeaza fortat, cu timiditate si scepticism, care isi ascunde rusinat obrazul in plina dezbatere literara, care tinjeste dupa solitudine ca unica forma de protectie si isi doreste din rasputeri o revenire in forta. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Jonathan Coe
Casa somnului
|
|
|
|
Ultimele aparitii
