 |
| Remus V. GIORGIONI, ianuarie 2011 , in Actualitatea literara |
 Aparut in anul 1965, Magicianul a cunoscut mai multe versiuni pina la publicare (chiar si dupa aceea), fiind cartea care a suscitat cel mai mare interes, dintre toate scrierile lui Fowles, cum el insusi marturiseste. In mare parte, este si ea un joc al mintii, gimnastica a intelectului si a fanteziei, care opteaza pentru solutii elucubrante si finaluri (cel putin) misterioase. Dar scopul nemarturisit al autorului este de a proiecta o alta lume peste cea reala, o lume mai mult decit scripturala; el propune o noua experienta de viata care depaseste intreprinderea literar-scripturala. De aici impresia de act jucat pe o scena, experiment teatral. |
|
| Bogdan ROMANIUC, 29 noiembrie – 5 dec, in Suplimentul de cultura |
| Un roman baroc, erotic si fantastic, care face parte din rindul acelor carti ce reusesc sa recreeze miturile. |
|
| Codrin Liviu CUTITARU, ianuarie 2008, in Dilemateca |
| Cititorul e invitat sa observe, in magia lui Maurice, reteta culturala a postmodernitatii – care se revendica, ultimativ, dintr-o suprapunere ontologica intre existenta si text. Mastile jocului sint fetele unui adevar corupt de falsitate. Se poate banui in roman o ars poetica implicita a postmodernismului, anticipata de Fowles in cuvintul introductiv: «Daca romanul de fata are intr-adevar o semnificatie, aceea se afla in reactia fiecarui cititor si, din cite stiu eu, nu exista reactie corecta sau incorecta.» |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
Ultimele aparitii
