|
|
 |
| Will SELF in interviu cu Marius CHIVU, iunie 2009, in Dilemateca |
 Pina la urma, toate acestea sint doar carti, poti sa le inchizi si sa-ti vezi de drum. Cartile nu consuma atit de mult din resursele lumii, cartile nu domina discursul public asa cum o fac alte media. Cum am spus si mai sus: eu scriu din inima, iar daca inima imi e citeodata grea, sau chiar deznadajduita, atunci asta exprim. |
|
| Gruia DRAGOMIR, iunie 2009, in Noua literatura |
| Maretele maimute este o combinatie intre Planeta maimutelor si Armata celor 12 maimute. Trezindu-se dupa o noapte inecata in alcool si droguri, pictorul Simon Dykes descopera ca ceva nu este in regula cu lumea din jurul sau: toti cei pe care ii cunostea si oamenii in general s-au preschimbat in maimute. Cam asa se intimpla cind amesteci Prozac cu alte pilule si stingi totul cu citeva pahare de whisky. Dar totul pare cit se poate de real, iar Simon ajunge in scurt timp la azilul de nebuni deoarece se crede si se comporta ca un om. Maretele maimute este o satira condimentata la greu cu scene dure, dar care nu fac decit sa se deschida si mai bine ochii la lumea in care traim, la obiceiurile noastre, la ce inseamna normalitate si la felul cum tratam celelate specii. Uneori este nevoie ca lumea sa se intoarca cu fundul in sus ca sa o vezi mai bine, iar Will Self exact asta face. |
|
| Ana-Maria Onisei, aprilie 2009, in Tabu |
| Maretele maimute e povestea lui Simon Dykes, „pe vremuri artist, apoi pacient mental si acum un cimpanzeu”, o rasturnare a lumii oamenilor care pot fi la fel de bine animale: niste primate blestemate care traiesc in grupuri organizate. Nu-l ratati. |
|
| Will SELF in interviu cu Alexandra OLIVOTTO, 29 aprilie 2009, pe cotidianul.ro |
| Cind nu scriu, mi se pare ca sint prost, simt ca nu mai inteleg lumea sau ca nu mai fac parte din ea - banuiesc ca as putea fi un balon care se indeparteaza. Asa ca scriu pentru a pricepe ceea ce simt pe pielea mea si sa ma implic totodată in asta. |
|
| Marius CHIVU, 27 mai 2009, in Adevarul Literar&Artistic |
| Roman punk cu substraturi filosofice, cartea nu e lipsita de umor (in Londra exista cimpanzeii musulmani) si cu atit mai putin de sexualitatea devianta marca Will Self (Sarah, iubita lui Simon, are un complex oedipian pe dos pentru ca tatal ei nu se acupleaza cu ea). Fantezist, grotesc, psihotic, transgresiv, al treilea roman tradus in romana al lui Will Self are aceeasi forta de a ne perverti perspectivele asupra lumii. |
|
| Oana FURDEA, 14 februarie 2011, in Echinox |
| Asalturile lui Self nu au nici o componenta ritualica, colectia de clisee asupra carora se lanseaza nu este deconstruit, sablonul avind chiar un caracter imuabil, in sensul in care anxietatile legate de identitate, autonomie, sexualitate, gen, presiune sociala, influenta si coruptia mass-media, psihologie/psihiatrie, alcoolism si droguri nu constituie altceva decit un no man’s land unde amestecul de locuri comune nu mai poate fi segregat, cititorul fiind somat sa il parcurga fara a avea speranta unei reconversii. Singurul crez care pare sa razbata in toate romanele lui Self este acela ca „lumea pare prea plina de propria ei imagistica – deja prea asemanatoare cu ea insasi”. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Will Self
Cum vad eu distractia
|
|
|
|
Ultimele aparitii
