|
|
 |
| Ioan STANOMIR, iulie 2009, in Idei in dialog |
 Selectia de eseuri reunite in volumul de fata recupereaza citeva dintre marile teme cu valoare de circulatie in imaginarul politic al lui Michnik. De la deconstructia tiraniei, pina la examinarea noilor patologii ale democratiilor central-europene, reflectia sa provoaca spiritul comun, iesind din cadrele unei comoditati a stereotipurilor. |
|
| Horia-Roman PATAPIEVICI, iulie 2009, in Idei in dialog |
| Desi cind il citim il aprobam mai tot timpul, Michnik ne lasa de multe ori, in concluziile sale, perplecsi. Or, tocmai acest lucru ne invata enorm, chiar daca ne edifica putim. La Michnik este extraordinar efortul dureros de a ramine fidel unei idei de societate care nu este doar o idee, ci este intr-un mod ireductibil o experienta a vietii traite in onoare si demnitate. Chiar si in optiunile sale etice cele mai impopulare, simtim la Adam Michnik camaradul incarcerat care nu a tradat niciodata. |
|
| Cristian PATRASCONIU, 5-7 iunie 2009, in Cotidianul |
| Eseul care imprumuta si titlul cartii in limba romana dezvaluie si dezvolta tensiunea inevitabila ce apare intre atitudinea cuiva care - mai ales de pe pozitia unui disident - isi asuma un tip de revendicari maximale si datele pe care i le propune realitatea, inclusiv acea realitate care survine dupa (de)caderea unei formule statale autoritar-dictatoriale. |
|
| Vladimir TISMANEANU, 5 august 2009, in Evenimentul zilei |
| Volumul este, de fapt, istoria unei prietenii, ori poate mai bine spus a unei iubiri dintre un tinar indragostit de absolut si un alchimist al gindirii pentru care viaţa nu este altceva decit experiment, aventura, traire sub semnul riscului. O iubire care a implicat ambele parţi: o stim de la Hegel, dialectica stapinului si sclavului nu este una univoca. In Sebastian, Nae a gasit un adorator, un zelot de o sensibilitate aproape maladiva. Poate ca tocmai aceasta vulnerabilitate excesiva explica slabiciunea lui Nae pentru cel pe care il remarcase inca de la acel fatidic bacalaureat din Braila. O slabiciune care nu s-a stins vreodata, dincolo de inregimentarea profesorului intr-o miscare totalitara a carei natura ţinea de ceea ce Hannah Arendt a numit „logodna intre gloata si elite”. |
|
| Cristi ROGOZANU, 28 iunie 2009, pe rogozanu.blog.cotidianul.ro |
| Michnik nu iarta nimic, pune totul sub semnul intrebarii, chiar si dreptul democratic de a pune totul sub semnul intrebarii: teoretizeaza elegant pe tema noilor absolutisti si vorbeste deschis despre dorinta perfect umana de „univoc”. Il stimeaza enorm pe Kolakowski, dar asta nu inseamna ca nu-i nuanteaza teoria despre totalitarismul intrinsec filozofiei marxiste spunind ca tot acolo zace si un spirit critic invatat si practicat de marxisti. Pina si postfata cartii, semnata de Josef Tischner despre Michnik, nu este una mingiietoare, are chiar pasaje dur critice, e plina de nuante extrem de necesare, care sa nu faca din Michnik un idol ambulant. Pentru ca nimeni n-are nevoie de asta. |
|
| Adam MICHNIK in interviu cu Elena VLADAREANU, 27 iun-3 iul 2009, in Suplimentul de Cultura |
| Sint voci care spun ca trebuie facuta ordine, ca ordinea este mai importanta decit democratia. Dar daca nu o sa mai fie democratie, nu vor mai fi nici libertate, nici ordine. Vom avea o liniste si o ordine ca in cimitir. |
|
| Marcel TOLCEA, 26 iunie 2009, in Orizont |
| Mi se pare ca teama profunda a lui Michnik cu privire la confruntarea dintre Adevarul scriptic al Securitatii si Adevarul rostit, Viu, al oponentilor comunismului e unul ce depaseste problema adevarului sau verosimilitatii. Ea se refera la viscerala oroare fata de ultima posibila incarnare a Minciunii Comunite in Carte. |
|
| Victor NEUMANN, 26 iunie 2009, in Orizont |
| Noua sa carte – admirabil tradusa in romana de Sabra Daici – este o frumoasa si foarte convingatoare creatie a istoriografiei si literaturii politice din epoca postcomunista a Europei Centrale si de Est. Cu siguranta ca multumita ei vom avea ocazia sa ne aplecam cu alti ochi asupra istoriei recente si sa deslusim mai obiectiv prezentul. |
|
| Alexandru BUDAC, 26 iunie 2009, in Orizont |
| Retor indraznet, ginditor caustic, uneori incomod, niciodata cinic ori teribilist, paradoxal, consecvent in atitudine si argumentare, fara sa aiba orgoliul inflamat, Adam Michnik e un eseist mereu surprinzator si un politolog excentric. Marturisirile unui disident convertit ne va da citeva teme fierbinti de reflectie. |
|
| Radu Pavel GHEO, 26 iunie 2009, in Orizont |
| Poate ca azi – cum spunea el insusi – nu e un profet in tara lui. Poate ca se insala. Dar, oricum ar fi, Adam Michnik si altii ca el au schimbat istoria unei parti a lumii. Au schimbat-o in bine. Si s-ar putea s-o mai faca inca. |
|
 | | 1 | 2 | 3 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Vladimir Tismaneanu
Revolutiile din 1989. Intre trecut si viitor
|
|
|
|
Ultimele aparitii
