 |
| Tiberiu STAMATE, mai 2006, in aLtitudini |
 Polimorfismul livresc devine spectaculos in romanul Masa si Extraterestrul, unde sint suprapuse modele literare si retorici (parabola, descriptia hiperrealista, oniricul, absurdul urmuzian), care pina atunci pareau incompatibile. Epicul e, mai degraba, sarac in intimplari, dar amintirile, reveriile si comentariile personajelor fac din carte un corp suplu, greu de prins in formule. |
|
| Stefan AGOPIAN, 8 martie 2006, Academia Catavencu |
| Un roman iesit din Gogol si Bulgakov, cum s-a mai spus, dar care, dincolo de aceste trimiteri, poarta marca inconfundabila a poetului Danilov. |
|
| Valeria MANTA-TAICUTU, 8 februarie 2006, Luceafarul |
| Cartea, oricit de zglobie metaforic si sloboda la nivelul exprimarii, este una din cele mai grave si mai dureroase scrise in ultimii ani. |
|
| Catalin STURZA, 7 ianuarie 2006, Ziua |
| Proza publicata in ultimii ani de Nichita Danilov, autor consacrat al generatiei ’80, este legata printr-un monocrom fir tematic de poezia sa. Acelasi lirism metafizic, aceasi pendulare ambigua intre real si fantastic, aceleasi alegorii criptice strabat romanele Sotron (prima parte dintr-o trilogie promisa, intitulata Talpi) si Masa si Extraterestrul. In ciuda asteptarilor, Danilov nu face morala nimanui. El construieste prin decupaje realiste o lume colorata supranatural, plasata intr-un decor moldovenesc familiar. Satul Brodina, situat aproape de granita estica a tarii, este un creuzet antropologic banal, marcat de evenimentele istoriei recente: colectivizarea, comunismul si tranzitia. Betivii, babele bisericoase si flacaii pusi pe sotii scot capetele de dupa gardurile Brodinei aidoma personajelor anecdotice din nenumaratele istorioare cu tarani. |
|
| Ioan HOLBAN, 4 august 2006, Romania literara |
| Planurile romanului – complexe, complicate, intersectindu-se, crescind unul din celalalt, ca intr-o alta geneza reciproca – sint realul si fantasmagoricul. In real se afla lumea Masei, o femeie dintr-un sat bucovinean, vaduva, s-ar parea, parasita, oricum, de un sot, Onisei, refugiat din al Doilea Razboi Mondial, pripasit prin partea locului; Masa are o bunica oarecum «aiurita», care nu intelege nimic din ceea ce se intimpla «dupa revolutie», traieste in satul Brodina, primeste in vizita pe Extraterestru, un personaj care poate fi diavolul insusi, dar el se schimba, se face de-al locului, apoi se transfera in textele sfinte – e poate chiar «diavolul de amiaza», cum spune Sfintul Vasile cel Mare. |
|
| Tudorel URIAN, 3 martie 2006, Romania literara |
| Nichita Danilov este un optzecist atipic. Fantezist inconturnabil, poate si prozator de mare rafinament stilistic, Nichita Danilov este, la nivelul prozei, un povestitor de factura clasica (modelele cele mai la indemina sint Creanga, dar si povestitorii rusi) ale carui relatari mustesc insa de simboluri, intelesuri parabolice, intertextualitate si aluzii livresti, iar Masa si Extraterestrul este un roman tipic pentru proza lui Nichita Danilov. |
|
| Dan STANCA, 29 decembrie 2005, Romania libera |
| Nichita Danilov este un autor profesionist, cu un excelent simt al limbii, care evita patetismele, formulele emfatice, al carui lirism este bine controlat si care-si construieste secventele cu atentie. Masa si Extraterestrul este o carte care-l reprezinta, in sensul in care poate fi citita, ca si poezia sa, de altminteri, in mai multe registre. Poate fi luata drept un roman realist, dar si drept un text fantastic. In egala masura poate fi citita si ca o parabola universala, cu multe intelesuri despre conditia umana. Autorul este ba grav, ba sugubat. Ironizeaza, dar brusc este cuprins de un fior religios. Ambiguu, derutant in intelesul bun al cuvintului, el isi conduce cititorul prin meandrele unei povesti ciudate, care, slava Domnului, nu plictiseste. Titlul insusi e o ironie la adresa unei anumite literaturi sovietice, propagandistice, in care trecutului desuet, anchilozat in datini, i se opune viitorul SF, cu toate surprizele ce se ivesc! Nichita Danilov e scriitorul care are stiinta contrastelor. Si nu se arde. |
|
| Valeria MANTA TAICUTU, 25 octombrie, |
| Ar fi foarte usor sa asemanam romanul lui Nichita Danilov cu Maestrul si Margareta al lui Mihail Bulgakov, pentru ca intr-adevar, la o lectura superficiala ori numai conditionata reflex de moda comparatiilor, similitudinile par a se gasi din plin, inclusiv faustianul pact cu diavolul. Si totusi exista suficiente elemente care sa-l indeparteze pe cititor de la o lectura in acest registru si sa-l indrepte spre o altfel de decodificare, una din multele posibile, pentru ca aceasta carte poate fi citita in cele mai diverse chei. Substratul filosofic si religios, existent in ambele carti, este completat la Nichita Danilov de unul mitic, profund si deliberat arhaic, recistigat si reconstruit cu migala de bijutier, in ciuda unui apetit prea vadit ludic (pina la burlesc) pentru hiperbola si pentru metafora personificatoare. |
|
| , 24 ianuarie 2006, Ziarul de Iasi |
| Romanul Masa si Extraterestrul sondeaza limitele cunoasterii si limitele experientelor umane. Morala, credinta, istoria si viata insasi sint puse sub semnul intrebarii. Tratate intr-un registru ironic si uneori absurd, ele nu-si pierd totusi valentele umane. Intr-un spatiu vidat de Dumnezeu, nimicul imbraca orice forma. In lumea concreta bintuita de utopii lucrurile isi ies din matca, dezvaluindu-si si o alta fata decit cea vazuta. Demonicul, rationalul si irationalul, fantasticul si derizoriul isi dau mina pentru a reconstrui un univers in aparenta extrem de logic, unde orice adevar devine posibil. Ca, de altfel, si reversul sau. |
|
| Camelia HERGHELUS, 23 noimbrie 2009, pe www.poezie.ro |
| Bintuita de onirism, absurd, mito/logic, suprarealism, simbolism in continua actualizare, magie cu efect multiplu, proza contemporana reuseste sa urce depozite subliminale in constiinta. M-am atasat de Nichita Danilov. De Bikinski. De Feofan si toate feofaniile lui, explozii de lumina, foc, constiinta, divin, intrari si iesiri succesive din neant in vederea implinirii acelui gol. Care gol? Golul suprem. M-am atasat de Masa si Extraterestrul. Un roman in care modulele de fantastic contrabalanseaza realitatea. Echilibrul creat intre absurd si rational concentreaza atita forta cita cuviosie. Dialogul alterneaza dar face si trup comun cu monologul. Coaja treziei inveleste oul oniric. Galbenusul starilor halucinatorii se pastreaza proaspat, bogat in substanta si bine legat in albusul cetos al realitatii. Umanitatea se travesteste in animalitate sau invers. |
|
 | | 1 | 2 | |  |
|
|
|
|
Ultimele aparitii
