 |
| Serenela GHITEANU, octombrie 2007, in Timpul |
 Tema exilului si a cautarii sint, astfel, principalele teme ale acestui roman sofisticat, care seduce prin aproape fiecare fraza. Darurile pe care si le fac, reciproc, Teodor si Palatinus, sint daruri esentiale, iar elanul acestui schimb depaseste, poate, frumusetea, atit de laudata in roman, a literaturii si a cartilor, in general. Cautindu-se pe sine, cel de odinioara, Teodor il gaseste pe Palatinus, cu increderea acestuia in frumusete, iar Palatinus, nestiind bine ce (mai) asteapta, gaseste un prieten care ii va deschide drumul catre lumea cea mare. Pentru cei interesati de romane realiste, pline de savoarea imediatului, literatura lui Catalin Dorian Florescu face figura de printesa indepartata: ea se inscrie in categoria de elita a unui roman tipic european, in care temele universale sint abordate cu echilibrul rafinat, dar nu lipsit de emotie, al afectului de tip occidental. Autor deja de succes in Elvetia, si nu numai, scriitorul apartine, prin limba in care scrie, literaturii germane, dar trebuie sa ni-l revendicam fara nici o clipa de ragaz. Pe deasupra obstacolului unei limbi straine, el vine, prin tematica romanelor sale, in cautarea noastra, iar noi am pierde enorm daca am rata intilnirea cu el. |
|
| Dan C. Mihailescu, octombrie 2007, in emisiunea „Omul care aduce cartea”, la PROTV |
| Catalin Dorian Florescu este un autor atasant, un om cu suflet, nu este tipul de prozator care combina din cap, care isi face artificial textele, e un om care a suferit mult... Este un blazat, are pe undeva un sentiment de ratare, nu vorbim despre ratarea profesionala, pentru ca este un om de succes, dar are o ratare afectiva. Pe toate paginile lui pluteste umbra esecului sufletesc, a esecului sentimental. Personajul lui, si din acest roman, si din cartile anterioare, are, evident, o doza autobiografica marcata. Toate aventurile umilitoare, ingrozitoare de la un punct incolo, cu tot felul de stampile dure, sufletesti, au ramas in persoana lui. Avem o carte de esec sentimantal, asa cum, zic eu, de la Insinguratul lui Eugen Ionescu n-am mai avut in proza noastra. |
|
| Madalin ROSIORU, noiembrie 2007, in Tomis |
| Catalin Dorian Florescu impresioneaza, printre atitia eminenti stilisti contemporani, tehnicieni de frunte ai limbajului, cu o incintatoare lipsa de stil aparent, cu o curgere straniu de fireasca a fluxului narativ abia punctata, cu simplitate, de formulari gnomice de mare impact. |
|
| Martin AMMANSHAUSER, 9 septembrie 2006, in Der Standard, Album, Viena |
| Nu doar pentru descrierile fara menajamente ale trairilor interioare merita sa faceti cunostinta cu proscrisii romani din Maseurul orb. Autorul patrunde cu frazele sale directe si percutante in adincimea lucrurilor, acolo unde cuvintele nu au doar un sens primar, ci cuprind o sumedenie de intelesuri. |
|
| Martin Ammanshauser, 9 iunie 2006, in Der Standard |
| Merita sa faci cunostinta cu proscrisii romani din Maseurul orb nu numai din cauza descrierii fara menajamente a unei lumi vazute din interior. Cu frazele sale directe si penetrante autorul patrunde in profunzimea lucrurilor, acolo unde cuvintele nu inseamna doar ceea ce denumesc, ci reprezinta ceva mult mai cuprinzator. |
|
| ***, 8 martie 2006, la Deutschlandradio |
| Cu Maseurul orb, Catalin Dorian Florescu reuseste sa creeze un portet in egala masura tandru si sarcastic al noii batrine Romanii – un roman in culori bogate despre poftele, dorurile si disperarea oamenilor, carora prezentul li se pare destructibil iar forta povestirii, de nezdruncinat. |
|
| , 8 martie 2006, la Deutschlandradio |
| Cu Maseurul orb CDF a reusit sa realizeze un portret pe cit de afectuos pe atit de sarcastic al noii Romanii vechi – un roman zugravit in culori generoase despre dorinta, nostalgia si deznadejdea unor oameni carora existenta li se pare friabila si forta povestirii, invincibila. |
|
| , 8 martie 2003, in Der Standard |
| Cind povesteste CDF, paginile infloresc. |
|
| , 7 iulie 2003, in Frankfurter Allgemeine Zeitung |
| Nu e de ajuns talentul pentru a povesti asa cum o face C.D.F. Trebuie, de asemenea, sa fi crescut printre povestitori, intr-un spatiu unde istoriile de tot felul, credibile sau fantastice, sunt transmise din om in om. |
|
| Catalin Dorian FLORESCU in interviu cu Cristian PATRASCONIU, 5 septembrie 2007, in Cotidianul |
| Cind Robert Serban, cunoscutul poet roman, mi-a povestit cu ani in urma despre maseurul orb de la Moneasa – care poseda o biblioteca imensa de aproape 30.000 de carti –, care, pentru a nu-si pierde pasiunea literaturii, isi obisnuise pacientii sa-i citeasca, mi-am dat repede seama de marele potential al acestei povesti rupte din viata. L-am intilnit pe Ioan, ne-am imprietenit, am discutat mult cu el, i-am cunoscut trecutul, am vazut biblioteca si am mers la Borsa, satul lui natal. Din pacate, Ioan a murit la doua luni dupa aparitia cartii, dar a tinut in mina macar un exemplar al editiei germane. Ioan ma rugase sa nu-i descriu viata asa incit cititorii sa aiba mila cu el. Trebuie spus ca el a trait in mare demnitate si dupa propriile crezuri, in timp ce noi, vazatorii, deseori ne abandonam principiile pentru motive mult mai superficiale. Eu i-am raspuns ca literatura nu are retete facile, ca eroul cartii mele este mult mai complex si mai demonic decit adevaratul Ioan. Personajul meu se impotriveste orbirii spirituale, imbogateste pe altii, dar ii si controleaza. El este un razvratit, un idealist, dar isi duce la capat cu egoism propriile scopuri. Scriind la roman, eu mi-am creat o viziune proprie despre un personaj ca Ioan si lumea in care traieste. |
|
 | | 1 | 2 | 3 | 4 | |  |
|
|
|
|
Ultimele aparitii
