|
|
 |
| Emanuela ILIE, mai 2009, in Dacia literara |
 Cu volutele ei spectaculoase prin cotloanele unei memorii vii, ardente şi generoase, cu detenta ei incredibilă prin locuirile spaţio-temporale în care s-a putut pe-trece această devenire, cu aerul ei testimonial bine strunit, cartea de confesiuni a lui Valeriu Anania reuşeşte, ca puţine alte scrieri memorialistice, să ofere documentul perfect, care validează etic şi estetic un destin absolut uluitor. |
|
| Florin SOPORAN, aprilie 2009, in Apostrof |
| Memoriile lui Valeriu Anania nu reprezinta o cercetare istorica de tip clasic, nu se intemeiaza pe investigatii in arhive si restituie fapte si evenimente cu angajamentul unui participant. Tonul se doreste egal, lipsit de patima, iar limbajul este unul accesibil publicului larg. Verva scriitorului sustine in mod fericit consemnarea acestei depozitii si vocatia normativa a omului bisericii. Cele aproape sapte sute de pagini ale cartii pot reprezenta punctul de plecare pentru cunoasterea unor evenimente ale istoriei apropiate si in egala masura prilejul pentru proprie reflectie asupra implicarii omului in viata cetatii, prilej pentru cititor la un propriu examen de constiinta. |
|
| Nicolae SCUTARU, 7 octombrie 2011, in Romania literara, nr. 40 |
Biografia si bibliografia poetului, prozatorului, dramaturgului, memorialistului si carturarului prelat Valeriu Anania (1921–2011) incep sa intereseze si sa preocupe, intens, pe cercetatorii si istoricii literari, odata cu intrarea sa in eternitate.
Necrotextele, amintirile, marturiile si evocarile care s-au publicat, la trecerea sa intr-o alta lume, constituie, desigur, un moment important, de unde trebuie sa inceapa lectura si relectura operei literare si teologice, spre o mai dreapta receptare critica si estetica, precum si pentru o mai adecvata situare a acesteia in evolutia literaturii nationale. |
|
| Constantin COROIU, 29 ianuarie 2009, in Romania literara |
| Memoriile lui Valeriu Anania (800 de pagini, format mare) ne restituie o epoca si o lume, de fapt mai multe epoci si mai multe lumi: a manastirilor, a clerului, a puscariilor antonesciene si dejiste, a exilului, a emigratiei. Este o marturie si o carte de invatatura. Dar mai inainte de toate o opera nonfictiva scrisa cu o remarcabila forta epica. Lectura ei este pasionanta si, as spune, initiatica. |
|
| Ovidiu SIMONCA, 29 ian – 4 feb 2009, in Observator cultural |
| Cred ca Memoriile lui Valeriu Anania, in afara de laude (unele fatarnice, pentru a sufoca o dezbatere), ar trebui sa provoace autoreflectia altor inalti ierarhi ortodocsi, precum si o marturisire de cainta. Valeriu Anania (desi nu s-a prezentat la audierile de la CNSAS) spune ceva mult mai important prin Memorii: sa ne privim viata, fara frica, fara rusine si fara impopotonari. Marturisirea este o cale spre libertate interioara si spre liniste sufleteasca. |
|
| Viorel MOTOC, 29 aprilie – 5 mai 2, in Academia Catavencu |
| Dincolo de aceste detalii ale unei biografii fabuloase, amintirile lui Valeriu Anania cuceresc prin asumarea franca a unui trecut deloc simplu si prin exprimarea fara emfaza a unor trairi intru credinta. Chiar daca eclectic construit (o prima parte, incheiata la Detroit, Michigan, in 1974; o a doua – redactata dupa 30 de ani), volumul inchide intre coperte o biografie, in felul ei, exemplara. Altii, mai cu har, vor descoperi, poate, Povestea. Noi, ca simpli cititori laici, am descoperit un bun povestitor. |
|
| Dan C. MIHAILESCU, 23 ianuarie 2009, la Omul care aduce cartea |
| Un volum de memorii Valeriu Anania, care pentru mine sta pe acelasi plan cu Jurnalul lui Mihail Sebastian, al lui N. Steinhardt si cartea despre inchisori a lui Ion Ioanid. Omul are talent literar exorbitant, are o forta penetranta in istorie. |
|
| Constantin COROIU, 22 ianuarie 2009, in Cultura |
| Asemenea carti ne dau speranta, sau macar iluzia ca, dincolo de napirliri, de tradari, de amintiri deghizate, de „apeluri“ si epistole ridicole, de vinovate autofictiuni si mistificari, de sunetul stresant al goarnelor unor asa zise elite, in fapt niste gasti ceva mai lustruite, in această tara mai exista respect pentru adevar, mai exista sinceritate, onestitate si, ss nu zic vorba mare, constiinte. |
|
| Stefan CAZIMIR, 13 februarie 2009, in Romania literara |
| Interesul documentar al scrierii sale si insusirile ei literare se imbratiseaza strins sub cupola unui sens etic, care confera intregului vibratia cea mai nobila, mai generoasa si mai profunda. Este, in deplinul inteles al cuvintului, o „carte romaneasca de invatatura”. |
|
| Paul CERNAT, 12-18 martie 2009, in Observator cultural |
| Un volum memorialistic de anvergura, plin de pathos-ul autenticitatii, prin care Valeriu Anania se infatiseaza cu demnitate in fata oamenilor: atit ca ierarh in lupta cu vremurile, cit si ca scriitor de raftul intii. |
|
 | | 1 | 2 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Valeriu Anania
Strainii din Kipukua
|
|
|
|
Ultimele aparitii
