|
|
 |
| Ioan STANOMIR, martie 2008, in Idei in Dialog |
 Privind retrospectiv, volumul lui Mircea Mihaies seduce, in cele din urma, prin chiar patina sa chandleriana. Romanul sau critic este, la rindul sau, un labirint de oglinzi paralele. In acest teatru al iluziilor si recitirii, imaginea exegetului se suprapune peste aceea a detectivului insusi. Pasiunea adolescentei se metamorfozeaza in text. |
|
| Adriana STAN, aprilie 2009, Dilemateca |
| Scris alert, coleric si americanesc, documentat la singe si cu analiza de text de prima linie, eseul lui Mircea Mihaies este criminal de bun. |
|
| Tudorel URIAN, 7 martie 2008, in Romania literara |
| Metafizica detectivului Marlowe este o analiza cvasiexhaustiva facuta operei unuia dintre cei mai populari autori de la mijlocul secolului XX, Raymond Chandler. |
|
| Cornel UNGUREANU, 29 februarie 2008, in Orizont |
| Metafizica detectivului Marlowe, carte a prozatorului si americanistului Mircea Mihaies, este cartea lunii februarie. A inceputului anului norocos pentru partea timisoreana a scrisului. |
|
| Bianca BURTA-CERNAT, 27 noiembrie-3 decem, in Observator cultural |
| Proiect de tinerete (si „datorie de tinerete“, precizeaza autorul), Metafizica detectivului Marlowe – carte scrisa „in amintirea vremurilor cind, impreuna cu Valentin Constantin, Ioan T. Morar, Eugen Suciu, Genu si Dani Motz, citeam cu voce tare pasajele din cartile lui Raymond Chandler“ – imprumuta virstei juvenile entuziasmul atitudinii si indrazneala hermeneutica, datorind maturitatii perspectiva nostalgica, judecata precauta si relaxarea fireasca a discursului. |
|
| Cristian TEODORESCU, 22 februarie 2008, in Cotidianul |
| Port cu mine aceasta carte – Metafizica detectivului Marlowe – de multa vreme. O port intr-un mod ciudat, pentru ca, de fapt, eu nu sint un cititor de literatura politista. Ce mi-a ramas din acele lecturi si din acele timpuri e o alchimie sufleteasca, un anumit fel de a infrunta realul. |
|
| George ARION, 20 aprilie 2008, in Jurnalul national |
| Cartea semnata de publicistul, eseistul, profesorul Mircea Mihaies este o carte tulburatoare, captivanta ca un roman politist. N-are nimic din morga unui tratat stiintific, desi e articulata cu multa rigoare. Fiindca Mircea Mihaies se comporta ca un harnic detectiv literar. Folosindu-se de cunostintele sale in varii domenii – filosofie, critica si istorie literara, morala, politologie etc. –, el reuseste sa descifreze, dintr-un unghi propriu, destinul unuia dintre cele mai indragite personaje care s-au creat vreodata. Audiaza martori, prezinta ambiantele prin care se deplaseaza protagonistul, ii cerceteaza biografia. Fara sa fie spulberata in totalitate – ar fi si pacat! –, enigma Marlowe ne este explicitata pe indelete, acordindu-ni-se sansa de a face cunostinta cu intelesuri care scapa unui ochi neavizat. |
|
| Bogdan ROMANIUC, 16-22 februarie 2008, in Suplimentul de cultura |
| In ciuda tuturor prejudecatilor existente, potrivit carora genul policier este unul [usor], izolat de unii critici la marginea literaturii, romanul politist, asa cum bine arata Mircea Mihaies in cartea sa despre detectivul Marlowe, este un roman complex care, pe linga scenariul detectivist cu cautari, crime, asasini, anchete si enigme, mai are uneori si o importanta valoare estetica. Intr-un anumit sens, si pastrind proportiile, personajul creat de Raymond Chandler nu este cu nimic mai prejos decit Don Quijote sau decit Clarissa Dalloway. |
|
| Mircea MIHAIES in interviu cu Bogdan ROMANIUC, 16-22 februarie 2008, in Suplimentul de cultura |
| Marlowe si-a dobindit autonomia mai degraba fara voia decit cu voia autorului. Mai intii prin filme si prin serialele transmise la radio, iar mai apoi, cind cartile lui Chandler au inceput sa aiba enormul succes cunoscut, prin multiplicarea aproape la infinit a profilului sau moral, in care onoarea si inteligenta sint valorile supreme. William Faulkner vorbea despre unul din personajele sale ca este un veritabil commonwealth. Cred ca si Philip Marlowe – detectivul care refuza sa se insoare pentru ca nu-i placeau nevestele politistilor... – intra in aceeasi categorie a indivizilor asupra carora s-a instaurat un drept de proprietate multiplu. Ca orice marca de succes, Marlowe a devenit si o sursa sigura de cistig. Astfel se explica adaptarile si continuarile ce-l au drept protagonist. |
|
| Dan C. MIHAILESCU, in emisiunea „Omul care aduce cartea”, 15 mai 2008, la PRO TV |
| Marlow, observ aici, este un aliaj mult mai complex decit ne placea noua sa stim. Atunci eram prinsi de suspans, de omoruri, de iubiri, de betiile nesfirsite, si nu vedeam totusi marele complicat mecanism launtric al acestui om. Un om care isi deghizeaza calitatile in vicii: cinismul, mercantilismul, sexualitatea, alcoolismul (analizate foarte bine aici). |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Mircea Mihaies
Viata, patimile si cintecele lui Leonard Cohen
|
|
|
|
Ultimele aparitii
