|
|
 |
| Stefania MIHALACHE, februarie 2009, in Dilemateca |
 Micul dejun al campionilor, desi scris in 1973 de Kurt Vonnegut, are parte de o actualitate (poate) ingrijoratoare. Citindu-l, simti in spatele lui vocea lui Michael Moore si asociezi volumul cu unul din performance-urile incisive din emisiunile acestuia menite sa expuna pacatele celei mai puternice natiuni. Sec, curajos, folosind un instrumentar echivalent cu privirea “instrainata” a formalismului rus, asortat cu desene in maniera naiva a conceptelor “tari” din mitologia natiunii americane, Vonnegut construieste satiric universul american… |
|
| Ioan STANOMIR, decembrie 2008, in Idei in Dialog |
| Micul dejun al campionilor comunica, in virtutea unui principiu al vaselor comunicante, cu o intreaga retea de texte ce alcatuiesc domeniul naratiunilor lui Kurt Vonnegut. Temele revin si interogarea destinului uman este realizata intr-o maniera ce refuza, programatic, scriitura “realista”. Actorii din textele lui Vonnegut sint entitati animate de energia demonica a miscarii intre universuri aparent separate ermetic. |
|
| Ioana EPURE, 4 ianuarie 2012, pe bookaholic.ro |
…Vonnegut isi exprima liber si direct, neingradit de nici o pretentie literara sau vreun joc subtil al ideilor, toate nemultumirile lui apropo de America. O lamentatie de trei sute si ceva de pagini, in care toate personajele, situatiile si decorurile sint construite cu un unic scop: sa ne arate mizeria in care se scalda o natiune despre care multa lume crede ca e tarimul fagaduintei.
Vag, spre final, Vonnegut da totusi dovada si de optimism – peste toate relele lumii planeaza constiinta umana si liberul arbitru, ca o posibila salvare, ca singurul lucru care ne diferentiaza de robotii care il innebunesc in final pe Dwayne Hoover. Asta mi s-a parut cea mai frumoasa problematizare din roman… |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Ken Kesey
Zbor deasupra unui cuib de cuci
|
|
|
|
Ultimele aparitii
