|
|
 |
| Alina PURCARU, mai 2006, in aLtitudini |
 Eugenides face un roman doldora de povesti si un tur metaliterar pornind de la principiile geneticii. Trecutul poate izbucni oricind in prezent asemenea unui cod secret care nu suporta decit camuflari temporare. De unde reiese ca fiecarui purtator de cod nu-i ramine decit sa invete sa nu-i fie frica. |
|
| Alina IORDANESCU, iulie 2005, Tango |
| Il citesti cu senzatia ca urmaresti printr-o camera microscopica cele mai mici detalii fiziologice si emotionale. Distins cu Premiul Pulitzer, romanul urmareste tulburatoarea transformare a lui Cal(liope) Stephanides, nascut(a) cu o anomalie genetica rara. Povestea se naste undeva, intr-o comunitate izolata de greci din Smirna, unde sint admise casatoriile intre membrii aceleiasi familii. Secretele pastrate in tacere explodeaza insa dupa doua generatii si iau forme monstruoase, intr-o America primitoare de emigranti. Splendida carte a lui Jeffrey Eugenides este un portret vazut dinauntru, al unei persoane inter-sexuale, care are aceleasi drepturi si sentimente ca ceilalti, dar al carei destin a fost pecetluit cu minie zeiasca. |
|
| Magdalena BOIANGIU, 9 septembrie 2005, Dilema Veche |
| Farmecul romanului, vine, poate, din ritmul povestirii, din linistea cu care naratorul-personaj principal croseteaza propriile tulburari ale devenirii cu accidentele istoriei, fetele «progresului» de dupa masacre si rascoale. Nimic din ceea ce se petrece azi nu e intimplator, se aduna din patimile si imperativele trecutului si Jeffrey Eugenides exceleaza in insiruirea conexiunilor de dincolo de ceea ce oamenilor li se pare ca stiu si vor. |
|
| Luminita MARCU, 28 iunie 2005, Ziua |
| Povestea are caldura romanelor sud-americane cu bunice longevive si tiranice si bunici eleganti si interlopi, cu parinti care repeta, pe tarim american (de data aceasta intre veri de gradul al doilea, totusi), consangvinitatea bunicilor. Dar aceeasi poveste are si duritatea tensiunilor inter-rasiale din America postbelica, are si comicul revolutiei sexuale inecate in marihuana anilor ’70, dar are si, mai ales, melancolia ciudata, chiar si dupa generatii de americanizare, a starii de imigrant.
Tehnica romanului amplu, dedicat cu generozitate povestii si personajului, e adusa in anii 2000 prin tuse suave de postmodernism, printr-o constiinta delicata a scrierii, prin mici si pasagere dialoguri cu cititorul si printr-o constructie (extrem de lejera si de usor de urmarit) a flashback-ului. Trecerile de la un plan temporal la altul sint foarte firesti si armonice totodata, fara nimic demonstrativ, cu un fel de maturitate tehnica ce a asimilat toate inovatiile prozei postmoderne, dar pe care le foloseste acum cu un singur scop: delectarea cititorului de-a lungul celor peste sase sute de pagini de poveste. Cred ca cu greu se poate gasi o carte mai potrivita pentru o vacanta, cu lectura de calitate, asa cum scepticii se indoiesc ca ar mai exista pe taramul incalcit si mizerabilist al literaturii contemporane. |
|
| Meda STRUGARIU, 26 octombrie 2011, pe hypestreet.ro |
Middlesex este o carte despre normalitate in afara acceptiunii majoritatii, despre genetica si devenire, despre pudoare si sexualitate, despre „lucruri majore: nasterea si moartea. Si dragostea”.
Despre diferentele dintre femei si barbati, cu explicatii din biologia evolutionista : „de ce nu pot comunica barbatii? Pentru ca trebuia sa pastreze linistea la vinatoare. Aici am ajuns in ziua de azi: barbatii si femeile, satui sa fie la fel, vor sa fie din nou diferiti”.
Middlesex este o carte despre iubire. |
|
| Nicolae PRELIPCEANU, 24 iunie 2005, Romania libera |
| Middlesex este deopotriva o poveste americana, dar si o epopee a grecilor emigrati in Statele Unite ale Americii. Povestea celui/ celei care nu e nici femeie, nici barbat, din cauza unei deficiente genetice, devine in acelasi timp una despre cautarea identitatii. |
|
| Elisabeta LASCONI, 13 iulie 2005, Romania literara |
| Middlesex este scris la persoana I, de catre un narator-personaj care se joaca, pe rind, cu toate perspectivele si strategiile narative. O capodopera de virtuozitate, cum n-am citit de multa vreme, ce realizeaza un tur de orizont asupra marilor forme ale epicii, de la epopee la textualism postmodern si in care, in mod de neinteles, cititorul redevine inocent si nu mai sesizeaza trecerile de la o virsta a romanului la alta. O voce narativa subiectiva isi asuma obiectivitatea si omniscienta, se preface impersonala sau inocenta, stapineste perfect materia epica si ii confera tonalitati diferite in orchestratia stilistica extraordinara a unei carti de aproape sase sute de pagini. Middlesex de Jeffrey Eugenides nu este doar epopeea noului mileniu, Bildungsromanul tulburator al unui hermafrodit, ci si un androgin stilistic, de la care va porni fictiunea secolului 21: capodopera unui scriitor urias, eposul ultimului homerid. |
|
| Bogdan-Alexandru STANESCU, 11 octombrie 2005, Bucurestiul Cultural |
| Tot ce am citit ma face sa cred in viitorul abilului si talentatului domn Eugenides. Pulitzer-ul cistigat in 2003 e doar un pas spre marile succese ce va sa vina. Feriti-va de greci, mai ales cind scriu bine! Pina la a va feri, insa, cititi-i… |
|
| Bogdan PERDIVARA, 11 iulie 2005, Cotidianul |
| In 1993, Jeffrey Eugenides obtinea un mare succes cu romanul Sinuciderea fecioarelor. Cititorii au asteptat zece ani urmatoarea carte. Middlesex e o poveste despre lupta cu biologicul in cautarea identitatii, dar si despre aventura de adaptare a unei familii de imigranti greci in America. Naratiunea curge aproape homeric, nelipsita fiind totusi de inserturi «cinematografice», in relatarea personajului principal, hermafroditul Cal(liope). Intinsa pe trei generatii, saga familiei Stephanides incepe in Asia Mica, intr-o localitate saraca de la poalele Muntilor Olimp, salasul legendar al zeilor greci. Acolo, pe fondul conflictelor dintre eleni si turci din al treilea deceniu al secolului trecut, doi frati carora le-a ramas drept singura solutie emigrarea vor lua un vapor spre paradisul intruchipat de America. Pe cheiurile americane insa, Desdemona si Lefty, atrasi unul spre celalalt dincolo de orice conventie sociala si casatoriti pe vapor, vor cobori ca sot si sotie. Si vor transmite urmasilor proveniti din incest o gena ce-si va arata puterea in timp. |
|
| Adriana BITTEL, , Formula As, nr. 683 |
| Eugenides impleteste saga familiei grecesti, povestita de androginul (a carui anomalie genetica se datoreaza bunicilor ce au incalcat tabuul casatoriei intre rude de singe), cu istoria comunitatii grecesti din Detroit si a acestui oras, cu mitologia, cu politica, introduce elemente proprii romanului de aventuri, de mister, picaresc, senzational. Mai si filosofeaza, face digresiuni stiintifice, foloseste instrumente fine de analiza psihologica, recapituleaza istoria prejudecatilor despre feminin si masculin si inca mai cite. Ceea ce e miraculos e ca scriitorul stapineste perfect toata aceasta materie imensa, cu trasaturi intrepatrunse, cu zone inca neexplorate literar pina la el. Complexitatea nu e doar de constructie, ci si de orchestrare a tonurilor narative, ce merg de la parodia homerica la stilul stiintific al noilor revelatii genetice si de la reportajul de razboi la subiectivitati fluide. Middlesex e un roman cum n-ati mai citit, si inca intr-o traducere foarte buna. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Jeffrey Eugenides
Sinuciderea fecioarelor
|
|
|
|
Ultimele aparitii
