|
|
 |
| Cristina CHEVERESAN, nr. 1/2010, in Orizont |
 Sebold exploreaza zona obscura a contactului dintre lumi, dar isi plaseaza povestea in zona imaginabilului uman. O presara cu un umor adolescentin usor asimilabil personajului si incearca sa gaseasca un echilibru intre vocea copilareasca, atentia accentuat feminina pentru detalii si contextul sumbru.
Originalitatea abordarii si scriitura lejera, lipsita de inflorituri inutile, ofera o lectura alerta, populata insa de indivizi monocromi: sensibili, potential interesanti, dar unidimensionali.
Prezentati exclusiv prin ochii lui Susie, in relatie cu ea si amintirea care ajunge sa-i defineasca, protagonistii nu ating complexitatea ce ar putea da greutate decisiva cartii. Scutita de excese sentimentale, dar atent ambalata in speranta unei reconstructii satisfacatoare a existentei, povestea are mai degraba efect consolator. Oscilind intre scene intense si caderi de tensiune dramatica si narativa, ea lasa o impresie puternica, dar un gust... amestecat. |
|
| Simona SORA, 6 august 2004, Dilema veche |
| Umorul de cea mai buna calitate a unor situatii altfel pindite de morbid si suferinta reflex-conditionata e poate calitatea prima a romanului, iar ca sa-l gustati, va trebui sa urmariti, cu atentie, metamorfozele raiului in care «nimereste» Susie, in functie de prezentul absolut pe care abia acum reuseste sa-l traiasca, fara teama si fara regrete. |
|
| Elisabeta LASCONI, 23 decembrie 2003, Adevarul literar si artistic |
| «Minunatele oase» de Alice Sebold are toate calitatile unui thriller realizat de o autoare tinara care pur si simplu zguduie temele binecunoscute (violul si crima) din atitea filme americane. Intr-un anume fel, ea depune cea mai convingatoare marturie asupra acestor parti intunecate ale unei societati, dar si ale fiintei umane. Probabil ca acest roman opereaza niste mutatii foarte interesante in interiorul unor subgenuri din care se recolteaza bestseller-urile. Poate fi considerat mai degraba un «horror» a carui oroare se intrezareste dintr-o perspectiva… angelica, un «thriller» care isi deconspira din pornire suspansul. Forta cartii sta in felul in care tinara scriitoare surclaseaza ambele genuri si le preschimba in altceva extrem de emotionant, care explica si succesul extraordinar si impactul asupra cititorilor tineri. |
|
| Alin IONESCU, 10 august 2004, Academia Catavencu |
| Citind cartea, reticenta mi s-a inmuiat, apoi s-a topit intr-o emotie naturala si m-am retras in sinele meu cald, uman, in acel eu fara sex, fara prejudecati, locuit de specia aia de solidaritate rara, prin care suferinta si durerea celorlalti ajung sa se instaleze in propria-ti epiderma. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Ken Kesey
Zbor deasupra unui cuib de cuci
|
|
|
|
Ultimele aparitii
