|
|
 |
| Adela GRECEANU in interviu cu Elena STANCU, martie 2009, in Marie Claire |
 Nu e de dragoste, ci despre dragoste. Dar si despre tacere sau despre cum poti sa taci pe mai multe voci. |
|
| Adela GRECEANU, mai, 2010, interviu, psychologies.ro |
| De la voci am pornit. Cind am inceput sa scriu Mireasa cu sosete rosii, habar n-aveam ca am inceput sa scriu un roman. Imi placea la culme sa le fac (sa le las?) sa vorbeasca pe cele cinci femei, care au devenit personajele primei parti. Sa le dau drumul acestor voci. Sa le urmaresc cu ochii larg inchisi. Incet, incet am capatat incredere in limbajele lor. Care, am inteles, ar putea exprima moduri de viata. Moduri de adecvare sau de inadecvare la lumea din jur. Mi-a placut sa constat ca fiecare personaj – fiecare voce – are o lege a sa si ca eu, ca autoare, nu trebuie decit sa fiu atenta, sa ciulesc bine urechile si sa transcriu ce aud. De-atunci ma laud ca aud bine. |
|
| Marius MIHET, iunie 2009, in Familia |
| Adela Greceanu exceleaza mai ales in definitiile poetice pe care le nascoceste scrisului, auzului, iubirii, interioritatii, tacerii, etc. Exista pasaje tulburatoare despre oglindirea individuala in lume si in sine, despre cautarea angoasanta a identitatii dereglate. De asemenea, o cromatica evidenta traverseaza romanul, multiplicind sensurile realului cu o delicatete deloc stridenta. Adela Greceanu este una dintre cele mai promitatoare scriitoare ale generatiei tinere. |
|
| Alexandru MATEI, ianuarie 2009, in Dilemateca |
| Cu darul ei de a asculta si inregistra cotidianul, poate insa mult mai mult. Cu conditia sa se lepede cu mai mult curaj de propriul ego, sa renunte le tentatia poeziei, la autoreferentialitate, la luarea in serios a limbajului. Si, mai ales, sa nu astepte cinci ani pina la un nou roman. Pina atunci insa, va recomand cu caldura acest foarte bun roman de poet. |
|
| Adela GRECEANU, februarie 2009, in Avantaje |
| Am inceput cartea asta rizind, construind o camera pentru cinci femei care trancanesc o noapte intreaga. Atunci mi-am dat seama ca aud bine. Imi veneau in detaliu vocile personajelor, le auzeam inflexiunile, ezitarile, tacerile, nuantele replicilor, le vedeam fetele, gesturile, privirile in timp ce scriam. Din asemenea detalii se poate construi o lume intreaga. Mi-ar placea sa fi reusit sa transmit toate astea in carte. |
|
| Ana CHIRITOIU, decembrie 2008 – ian, in Noua Literatura |
| Am citit Mireasa cu sosete rosii mai ales ca pe un varieteu cu sine si cu propria singuratate si cel mai mult mi-a placut ca acest spectacol, expresiv mai ales prin lentoare si prin firesc, e complet lipsit de dramatism sau de spectaculos. |
|
| Adela GRECEANU in interviu cu Ana CHIRITOIU si Gruia DRAGOMIR, decembrie 2008 – ian, in Noua Literatura |
N-a fost o alegere programatica, pentru ca n-am facut niciodata nimic programatic in literatura. Asa a venit vocea miresei si mi-am dat si eu seama ca e din alta lume decit celelalte patru femei si chiar ele isi dau seama ca mireasa e din alta lume, pentru ca ii spun ca nu se intelege ce vorbeste, dar, chiar daca nu inteleg tot, o indeamna sa spuna mai departe pentru ca spune frumos.
Am scris dintr-o suflare citeva zeci de pagini si nu m-a interesat ca discursul miresei era din alta realitate, desi eram constienta ca este. Cred ca am simtit ca functioneaza discursul acesta - nu stiu cum sa-i zic pentru ca nici mie nu-mi place sa folosesc termenul "suprarealist", desi ar putea avea o legatura cu zona aceea. Eu le zic in carte "visete" fragmentelor de discurs ale miresei. |
|
| Irina GEORGESCU, 5 februarie 2009, in Cultura |
| Un roman plin de poezie, in care fiecare personaj isi spune povestea. Adela propune o tema care ne devine indata familiara. Riscul este caderea in patetic. Dar salvarea vine din senzualitate, ironie, panica temporara si cautarea iubirii. Daca prima parte este disputata dialogal intre mai multe instante feminine, cea de-a doua sta sub semnul echivocului, iar scrisul introspectiv supune si farmeca. Imaginile succesive ale feminitatii si curajul de a aduce poezia in roman sint cele doua strategii functionale ale Adelei. Textul rezista fara alte atelaje. Un roman inteligent si aseptic. |
|
| Cosmin CIOTLOS, 5 decembrie 2008, in Romania literara |
| E o lume care-si pune la bataie, cu un curaj admirabil, pluralitatea. Iar prin aceasta, undeva dincolo de roman si de poem, cocheteaza in felul ei, prin ascutime, cu eseistica. |
|
| Marius CHIVU, 20-26 noiembrie 2008, in Dilema Veche |
| In general tema singuratatii este uzata si plictisitoare, a devenit banala prin supralicitare. Numai ca singuratatea a fost rareori scrisa fara patetism. […] Singuratatii nu i se aloca multe alte cuvinte. Dar e suficient, iar aceasta forta de sugestie este marele merit al romanului. Povestile de dragoste nu sint citusi de putin spectaculoase, n-au mister, nici momente magice, sint fragile si lipsite de pasiune (nici o scena de dragoste nu e evocata), iar rupturile, aproape necesare. (Poate ca povestile de dragoste sint, intr-o oarecare masura, chiar inventate.) Dar tocmai platitudinea, castitatea si efemeritatea iubitilor, tocmai caracterul friabil al presupuselor iubiri confera dramatism singuratatii fetei predispuse sa inventeze sentimente, apoi epuizate sa se tot agate de goliciuni sufletesti pasagere. Mireasa cu sosete rosii, aceasta fata mereu sedusa de la sine, permanent evitata si intotdeauna aproape parasita, este unul dintre cele mai insingurate personaje feminine din literatura romana contemporana. |
|
 | | 1 | 2 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Serban Foarta
Clepsidra cu zapada
|
|
|
|
Ultimele aparitii
