
|
|
 |
| Florin IRIMIA, mai 2009, in Noua literatura |
Uneori, pe masura ce titanii imbatrinesc, calitatea artistica a productiilor lor incepe si ea sa schiopateze, consecinta unei artrite a imaginatiei creatoare. La Lodge, insa, articulatiile talentului functioneaza mai bine ca oricind, iar tacerea din auz poate uneori facilita coborirea spre izvoarele inspiratiei.
Cit despre calitatea traducerii, ea onoreaza pe deplin dedicatia autorului de pe prima pagina, facuta tuturor traducatorilor lui, deci implicit Roxanei Marin, care de-a lungul timpului si-au folosit indeminarea si resursele in talmacirea romanelor sale. |
|
| Codrin Liviu CUTITARU, 4-10 aprilie 2009, in Suplimentul de cultura |
Mort de surd – dincolo de umorul sau, pe alocuri nebun – este, ca atare, un roman trist, al eforturilor disperate pe care le facem cu totii pentru a ne amina fatalitatea. Constituie scriitura unui declin mistificat, acoperit, strident, de farduri si rimeluri grotesti. Mai degraba decit ironic, Lodge pare aici nostalgic, elaborind o partitura epica impregnata de mizantropie. |
|
| Radu PARASCHIVESCU, 3 mai 2009, in Adevarul |
David Lodge foloseste o reteta testata deja in Schimb de dame, Ce mica-i lumea sau Meserie. Ingredientele sint aceleasi: un imbroglio amoros, evadarea din corsetul familial printr-o aventura incheiata sau nu in asternut, satirizarea rivalitatilor si urzelilor din mediul universitar, dialoguri spirituale si un belsug de situatii comice. Lodge se dovedeste si de data asta un maestru al contratimpului. |
|
| Adriana BITTEL, 11-17 aprilie 2009, in Formula AS |
Roman tandru si lucid despre naufragiile senectutii, Mort de surd transforma o experienta negativa in ceva placut la lectura, care te face sa rizi. Un ris cu valoare terapeutica si pentru cei in virsta, si pentru cei aflati (inca) pe versantul ascendent si care ignora ce-i asteapta. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
 |
|

|
|
|
|
|
|
|
|
|
David Lodge
Cit sa-ntindem coarda?
|
|
|
|