|
|
 |
| Luminita MARCU, octombrie 2007, in Noua literatura |
 De la traducerea impecabila la uimitoarea maturitate clasica a povestii, aceasta carte e pur si simplu o incintare. In acelasi timp, e un exemplu de cum se poate scrie despre o tara, fara scrisnete si fara demonstrativism, dar si fara dulcegarie. Niste personaje foarte vii, un ciine fantastic si muntii Himalalya in fundal, India si o Anglie indepartata, dar cel mai important: o eseista bine camuflata in spatele prozatoarei, ambele de-o inteligenta extrema. |
|
| Mihaela SPINEANU, noiembrie 2007, in Elle |
| Mostenitoarea tarimului pierdut este o poveste intortocheata, care se intinde din Himalaya pina in New York si ofera o imagine lucida, adesea pigmentata cu comentarii acid-umoristice, a societatii contemporane – multiculturala si post-coloniala. Nascuta in India, de unde pleaca la 14 ani pentru a-si continua studiile intii in Anglia si apoi in Statele Unite, Kiran Desai stie foarte bine ce inseamna sa traiesti undeva intre Est si Vest, adica ce inseamna sa fii imigrant. O tema extrem de exploatata de mai bine de 20 de ani incoace si care continua sa ne fascineze. |
|
| Marius CHIVU, 29 octombrie 2007, in Romania libera |
| Mostenitoarea tarimului pierdut este un roman al contrastelor, un roman deopotriva comic, trist si dramatic, reusind sa patrunda adinc si, aparent, cu multa usurinta intr-o tema complexa cum este cea a schimbarii unei lumi conjugata cu drama emigrarii. |
|
| Luminita MARCU, 24-30 noiembrie 2007, in Suplimentul de cultura |
| Kiran Desai reuseste sa povesteasca, la o virsta destul de frageda, despre India, asa cum n-a mai facut-o nimeni. Trebuie luat in considerare faptul ca o asemenea intreprindere nu e lucru usor, ca India bintuie literatura engleza de mult timp si ca nu e usor sa concurezi cu nume grele ale literaturii contemporane care s-au exprimat in acest sens. India e o cale batuta, interesanta desigur, dar condamnata din punct de vedere literar sa alunece usor in una din cele doua extreme: fie exotismul de joasa factura de tip Bollywood sau de coloratura spiritualista cu initiati levitind, fie tinguiala postcoloniala compensatorie. Tinara prozatoare are abilitatea sa nu cada in nici una dintre ele. Kiran Desai e printre putinii scriitori contemporani care nu se tem si care mai stiu sa faca descriere de natura! Aici e poate de mentionat si meritul cu totul special al traducatoarei, Vali Florescu, in mod cert una dintre cele mai bune traducatoare ale momentului. Cartea suna impecabil. |
|
| Andra MATZAL, 18 octombrie 2007, in Cotidianul |
| Kiran Desai, fiica scriitoarei Anita Desai, s-a nascut si a copilarit in India, de unde, la paisprezece ani, a plecat in Anglia, pentru ca apoi sa ajunga in SUA, unde a ramas pina in clipa de fata. Mostenitoarea tarimului pierdut are, fara indoiala, o componenta autobiografica. Miza cartii nu este insa aceasta: cele 470 de pagini sint o istorie a unui conflict indelungat, a deja mult dezbatutului binom Occident-Orient, cu toate dihotomiile aferente acestui raport de putere. Cu toate acestea, Desai nu marseaza pe stereotipuri, ba mai mult, prin istoriile personajelor sale analizeaza inteligent si nuantat contradictiile si conflictele care apar chiar in sinul aceleiasi lumi. De la un cap la altul al cartii, reuseste sa-si fidelizeze cititorul fara artificii «hollywoodiene»: doar prin arta impecabila a povestirii si prin stiinta riguroasa a detaliului si a observatiei. Desi toate temele cartii sale sint de multa vreme dezbatute in eseurile de studii multiculturale sau de catre orientalisti, Desai se fereste de orice fel de tezisme, alternind cu indeminare pasajele cu aer de realism magic, descriptive si cinematografice cu cele mai degraba analitice. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Kiran Desai
Zarva in livada de guave
|
|
|
|
Ultimele aparitii
