Andrei Oisteanu, cercetator la Institutul de Istorie a Religiilor a sustinut duminica trecuta la Teatrul National din Bucuresti o conferinta pe marginea volumului lansat recent Narcotice in cultura romana. Istorie, religie si literatura, nominalizat pentru premiul «Cartea Anului 201» «Initial, am cercetat marturii istorice, etnologice si istorico-religioase referitoare la utilizarea in scopuri magico-rituale a plantelor psihotrope in spatiul carpato-dunarean din Antichitate pina in epoca premoderna», explica autorul demersului celui mai recent volum al sau. Conceput ca un amplu studiu prinvind utilizarea substantelor psihotrope in istoria culturala si literara a Romaniei, cartea este prima de o asemenea anvergura intreprinsa pe terenul culturii romane, unde tematica folosirii narcoticelor, intens tabuizata pina in 1990, este abordata intr-o maniera inedita, ce va modifica, probabil, configuretia citorva capitole din istoria literaturii romane.

Andrei Oisteanu denunta perspectiva crispata asupra consumului de narcotice in Romania secolului XXI si sustine ca problema nu poate fi abordata din punct de vedere etic sau moral. Oisteanu da exemplu mari scriitori romani care au recurs la substante halucinogene precum Alexandru Macedonski, Mihai Eminescu, Daniil Scavinski, Alexandru Odobescu, Ion Minulescu si Ion Pillat, viciile si depresiile acestora determinandu-i pe unii dintre ei sa recurga chiar la suicid. Istoricul aduce in sprijinul afirmatiilor sale diferite scrieri in care autorii isi marturisesc dependenta fata de substante ca opiumul, laudanum, morfina, extracte din matraguna, seminte de mac, hasis si cannabis.