„Andrei Oişteanu lucrează exemplar, ca un campion al culturii de construcţie, pe cărţi şi teme memorabile. Aş mai releva spectacularitatea senzorială unică a volumului, pe care Oişteanu l-a scris cu infinită savoare şi cu un imperceptibil simţ al umorului. Narcotice în cultura română e o carte vie, atât în sensul intelectual, cât şi în cel existenţial al termenului. Miza mare a volumului este aceea de a investiga prezenţa culturală românească a halucinogenelor de la origini până în prezent, ceea ce conferă cărţii un aer de exhaustivitate exemplară.” (Ştefan Borbély)

Fumigatii de canabis si alte plante halucinogene. De la Herodot la Strabon • „Prajitura mortilor”. Narcotice pentru lumea de dincolo • Dimitrie Cantemir: „Suc de mac si alte stupefiante” • Boale si leacuri de’amor • Al. Odobescu: Supradoza de morfina• Alexandru Macedonski: „Vis de opium” • Ion Minulescu: „Nici opium, nici tutun de pipa” • Mateiu Caragiale: Opium, canabis si hasis la Curtea-Veche • Cezar Petrescu: „Un ceas de nalucire mincinoasa” • Ion Barbu: „Eterul cotidian si cocaina saptaminala” • Emil Cioran: „Calmante sa-mi domolesc indignarea” • Eugène Ionesco: „Injectii sa dea la cap spaimei” • Eliade in India: Opium si canabis • Culianu: Manipularea viselor prin stupefiante • Mircea Cartarescu in zodia narcoticului • Bucurenci, Vakulovski & Co.: „Existentialism narcotic”