|
|
 |
| Vasile ERNU in interviu cu Ana CHIRITOIU si Gruia DRAGOMIR, februarie 2008, in Noua literatura |
 Pe mine ma intereseaza ca publicul mai larg sa inteleaga ca mai sint si alte forme si alt gen de a interoga cultura, politicul, ideologia – alt mod decit cel care ni se formuleaza. Si mai este important sa nu impartim lumea in alb si negru, care nu poate dialoga. Cind nu esti de acord cu unul dintre ei nu inseamna ca esti neaparat de acord cu celalalt. Sint o multime de nuante. Avantajul meu este ca pot aduce acest element dintr-o cultura putin diferita, cu un alt gen de abordare. |
|
| Marius OPREA, februarie 2007, Idei in dialog |
| E o lectura care te imbie la tot pasul spre o analiza aprofundata a lumii abia disparute. Ar trebui sa devina obligatorie pentru kremlinologii din toata lumea, pe care de altfel autorul nu se sfieste sa-i ia peste picior. Mi-a trezit nostalgia, dar, paradoxal, mi-a amplificat si vederile anticomuniste. Vasile Ernu cel nascut in URSS m-a facut sa imi aduc aminte ce spuneam pe vremuri, prin anii '80, si sa cred si azi cu tarie ca aveam dreptate: cultura si civilizatia sovietica au locul lor aparte in istoria umanitatii prin cel putin trei produse exceptionale: literatura, vodca si mustarul. |
|
| Angela FURTUNA, 5 septembrie 2007, in Monitorul de Botoşani |
| Tinarul Vasile Ernu recupereaza pentru valorificare, desi cu nostalgia critica a cinicului blajin, acelasi prezent continuu comunist ce aloca omului numai dreptul la viitor. O lectura in aceasta cheie a cartii de fata este o experienta halucinanta: fara discriminare, duios, la coada fara sfirsit a postistoriei, se asaza, iar si iar, eternul homo sovieticus din si de linga noi. |
|
| Cezar PAUL-BADESCU, 12 decembrie 2007, in Adevarul |
| Vasile Ernu ne spune ca nu e nostalgic dupa vremea sovietelor, dar ca incearca sa-si construiasca un fel de arhiva subiectiva, o arhiva a memoriei fata de o lume care a disparut si de care se leaga copilaria si adolescenta lui. Prin urmare, oamenii nu ofteaza dupa o anumita orinduire, ci dupa propria lor copilarie sau tinerete – pe care, intimplator sau nu, le-au trait in comunism. Obiectele din acele vremuri joaca rolul unor madeleine proustiene si declanseaza automat amintiri. Vasile Ernu observa ca aceste obiecte din timpul comunismului exercita o asa de mare fascinatie si pentru ca nu se gaseau in magazine, ca erau dorite, iar cind se gaseau erau unice – nu exista o diversitate de marci. De aceea, scriitorul nascut in URSS este de parere ca produsele de consum din vremea comunismului au devenit adevarati eroi pentru cei care au prins acele vremuri, ca obiectele au capatat pur si simplu viata. Iata ca toate aceste lucruri continua sa traiasca si astazi. |
|
| Vasile ERNU in interviu cu Cezar PAUL-BADESCU, 12 decembrie 2007, in Adevarul literar si artistic |
| Nu cred in a scrie conform unor trenduri care, sa zicem, par a fi acum interesante sau bine cotate. Moda, prin natura ei, inseamna ca tot trebuie schimbat imediat. Tot ce este acum bun, miine nu va mai fi. Am scris cartea Nascut in URSS in primul rind pentru mine. A fost o necesitate a mea. A trecut suficient timp in care sa fiu distant fata de acea perioada si sa o pot aborda cu o anumita luciditate. De asta nu m-am gindit la moda. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Vasile Ernu
Nascut in URSS. Editie noua
|
|
|
|
Ultimele aparitii
